Jetpack-ul este propulsat de două motoare cu reacţie, alimentate cu kerosen. Aparatul poate zbura pe parcursul a maximum 10 minute, în funcţie de greutatea celui care îl foloseşte.
Nu este prima încercare a omului de a folosi rucsacurile zburătoare pentru a se ridica de la pământ. În acest sens, un efort important a fost făcut în anul 1960, când jetpack-ul Rockebelt şi-a făcut debutul, în cadrul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice din 1984, la Los Angeles.
De la început, acest aparat avea un timp de funcţionare limitat, zburând cu peroxid de oxigen, o substanţă al cărei cost este foarte ridicat. Combustibilul se consuma rapid, permiţând jetpack-ului să zboare cel mult 30 de secunde.
Alte tentative de folosire a acestor aparate de zbor au fost cele ale elveţianului Yves Rossy, care a zburat cu ajutorul unui dispozitiv propulsat de un motor cu reacţie, la aproape 300 km/h, şi zborul efectuat de Troy Hartman, care s-a ridicat de la sol având în spate un jetpack cu paraşută.
JB-9 este alcătuit dintr-un corset confecţionat din fibră de carbon, ataşat de spatele pilotului cu ajutorul unor curele. Pe fiecare latură a jetpack-ului sunt ataşate două turbine, prevăzute cu motoare individuale. Dispozitivul este prevăzut cu două manete, cu care pilotul poate controla direcţia aparatului. Motoarele jetpack-ului sunt setate să propulseze cu o viteză pe orizontală de până la 55 de noduri (aproximativ 100 km/h). Pe verticală, jetpack-ul se poate ridica de la sol la o altitudine de 200-300 de metri/minut.
În ceea ce priveşte disponibilitatea aparatului pe piaţă, inventatorii săi susţin că acesta poate fi vândut încă din acest moment, într-o ediţie limitată. Momentan, Jetpack Aviation nu a declarat care va fi preţul de vânzare a dispozitivului de zbor.
Sursa: Gizmag