Mitzura Arghezi, fiica marelui poet Tudor Arghezi, a murit

Pe parcursul întregii sale vieţi, Mitzura Arghezi a contribuit major la valorificarea şi promovarea moştenirii literare şi culturale pe care a preluat-o de la tatăl său, marele poet român Tudor Arghezi. Aceasta a susţinut Muzeul Naţional al Literaturii Române în toate activităţile culturale organizate şi desfăşurate fie la Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărţişor”, al cărei custode a fost în ultimii 40 de ani, fie în cadrul evenimentelor organizate la sediul acestuia.

Mitzura Arghezi era internată, din luna septembrie, într-un cămin de bătrâni privat din sectorul 1 al Capitalei.

Domnica Teodorescu, cunoscută sub numele de scenă Mitzura Arghezi, s-a născut pe 10 decembrie 1928, în Bucureşti.

Fiica poetului Tudor Arghezi (Ion Teodorescu), Mitzura Arghezi a studiat o perioadă pictura, a realizat ilustraţii de cărţi, iar, în 1948, ea şi fratele său Baruţu au fost exmatriculaţi de la Facultatea de Litere, după ce poetul a fost interzis.

De asemenea, Mitzura Arghezi a studiat baletul cu balerina şi coregrafa Floria Capsali şi a dansat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, descoperind astfel şi teatrul. S-a înscris apoi la Institutul de Cinematografie, pe care l-a abandonat după doi ani şi s-a transferat la Institutul de Teatru, potrivit cinemagia.ro.

Mitzura Arghezi a jucat în peste 100 de spectacole de teatru şi 18 filme. A jucat pe scena Teatrului Naţional în spectacole ca „Ploşniţa”, de Vladimir Maiakovski, „Minunata pantofăreasă”, de Federico García Lorca, „Gimnastică sentimentală”, de Vasile Voiculescu, „1907”, de Tudor Arghezi, „Seringa”, de Tudor Arghezi, „Dulcea pasăre a tinereţii”, de Tennessee Williams. La Teatrul Naţional Radiofonic a jucat în „Neguţătorul de ochelari” şi „Interpretări la cleptomanie”, o adaptare după Tudor Arghezi, „Rapsodia ţiganilor”, de Mircea Ştefănescu, „Idolul şi Ion Anapoda”, de G.M. Zamfirescu. Tot la radio a avut o rubrică în cadrul emisiunii „De toate pentru toţi”.

Debutul în cinematografie a avut loc în 1961, cu ecranizarea schiţei lui Tudor Arghezi „Doi vecini”, în regia lui Geo Saizescu. Printre cele mai importante filme în care a jucat se numără „Furtuna” (1960), „Titanic vals” (1964), „Ultimul cartuş” (1973), „Eu, tu, şi… Ovidiu” (1978), „Drumul oaselor” (1980), „Secretul lui Bachus” (1984), „Secretul lui Nemesis” (1987).

Mitzura Domnica Arghezi a fost aleasă de două ori în funcţia de deputat român, în legislaturile 1996 – 2000 şi 2000 – 2004, pe listele Partidului România Mare (PRM). Între anii 2005 – 2010 a fost membru în Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune din partea PRM.