Rusia a început războiul electronic. Care sunt metodele de protecţie împotriva celor mai noi sisteme de supraveghere
Prezenţa militară a Rusiei în Siria a crescut constant în ultimele luni. Avioanele sale de război desfăşoară raiduri regulate atât împotriva Statului Islamic cât şi, potrivit surselor, grupurilor de opoziţie al regimului Bashar al-Assad. Navele sale de război lansează rachete de croazieră împotriva aceloraşi obiective. Cele mai recente rapoate arată că Rusia a desfăşurat cel mai modern sistem electronic de război împotrva Siriei – numit Krasukha-4 sau Belladona, o unitate pentru desfăşurarea războiului electronic mobil.
Krasukha-4 este un sistem de bruiaj multifuncţional de bandă largă conceput pentru a neutraliza sateliţi de spionaj de pe orbita LEO, cum ar fi seria SUA Lacrosse / Onyx, radarele de supraveghere aeropurtate şi ordonanţe ghidată de radar la distanţe între 150 şi 300 de km. Sistemul este capabil să provoace daune sistemelor de comunicaţii şi undelor radio ale inamicului. Sistemul Krasukha-4 acţionează prin crearea unui bruiaj puternic la frecvenţele radar de bază şi ale altor surse care emit unde radio.
Comandantul Armatei Statelor Unite ale Americii şi Forţelor dislocate în Europa, locotenent-generalul Hodges, a comentat că Rusia a desfăşurat o ofensivă electronică profesionistă la nivel înalt împotriva forţelor ucrainene din Donbas, utilizând pentru prima dată partea externă a sistemului Krasukha-4 (foto).
Ostilităţile Hi Tech
Războiul electronic a fost dezvoltat pentru prima dată în al doilea război mondial de către Marea Britanie pentru a se apăra împotriva atacurilor bombardierelor Axei, dar şi pentru a-şi apăra bombardiere de sistemele de supraveghere ale inamicului. Din acel moment, au existat progrese tehnologice majore şi războiul electronic este acum recunoscut a fi un element de luptă majoră a forţelor armate la nivel mondial. SUA, Rusia şi Europa investesc miliarde de dolari în fiecare an în cercetare şi dezvoltare, cu scopul de a fi cel mai bun la această artă militară esenţială, în timp ce ţările din Asia, în frunte cu China, de asemenea, privesc spre războiul electronic ca la un domeniu vital pentru cercetare şi dezvoltare.
Războiul electronic include atacuri electronice, informaţii electronice şi semnalele de informaţii. În conflictele de după Al Doilea-lea Război Mondial, atacurile elctronice au jucat un rol tot mai important în ţări precum Coreea, Vietnam, Israel, Balcani, în zonele de deşert, Afganistan şi Ucraina. Conflagraţia electronică este angajată, în mod eficient, să lupte înainte de începerea războiului propriu-zis, prin a nega inteligenţa adversarului şi utilizarea armelor.
Încă de la începutul primăverii arabe, ţările membre ale NATO, dirijate de SUA şi sprijinite direct de către Regatul Unit, au început să adune informaţii de la ţările angajate activ în atacuri electronice, inclusiv sateliţi de supraveghere de pe orbita joasă (Lacrosse/ seria Onyx), avion de recunoaştere (NATO E3 Sentry -AWACS-, USAF RC135-rivet mixt, Sentinel R1 şi drone Reaper ale RAF-lui).
Rusia este conştientă de faptul că capacităţile de supraveghere NATO pot să monitorizeze toate activităţile siriene pe baza aviaţiei militare ruse, inclusiv grupurile rebele ţintă, locaţiile şi armele folosite. Pentru a evita spionajul, Rusia trebuie să „orbească vederea şi să asurzească auzul” forţelor de recunoaştere şi dispozitivelor NATO de culgerea a informaţiilor.
Conflictul şoarecelui şi al pisicii
Cum poate fi folosită Krasukha-4 drept mantie de către Rusia în operaţiunile din Siria? În cuvinte – parţiat eficient. Sistemele sale de supraveghere nu au capacitatea doar de a monitoriza mişcările aeronavelor NATO deasupra Siriei, ci şi tipurile acestora. Din informaţiile pe care le deţin, vor detecta frecvenţele utilizate şi caracteristicile semnalelor prezente – satelitul Lacrosse şi AWACS funcţionează în grupul S, Sentinel (şi similare) în grupul X, iar drona în grupul J. Poziţiile sateliţilor Lacrosse / Onyx sunt continuu urmărite de către Rusia. Cu aceste informaţii Krasukha-4 poate fi programată să nege sau perturbe coletarea de informaţii de către NATO.
Totuşi, StateleUnite ale Americii şi cei de la NATO care adună informaţii vor avea ”măsuri contraelectronice” pentru a combate atacurile electronice ruseşti. Şi astfel jocul de-a şoarecele şi pisica se repetă. Colectarea de informaţii şi muniţii ghidate radar vor suferi unele perturbări şi se pot face şi greşeli, dar operaţiunile vor continua.
Contramăsurile electronice pot include frecvenţe agile şi semnale de bruiaj sau de indicare a semnalului, recepţionare de către antenă a informaţiei dincolo de sursa de bruiaj. Există, de asemenea, multe trucuri care pot fi redate prin procesarea semnalului, care va atenua efectele de bruiaj. Desigur, ar fi posibil ca NATO să blocheze radarele de supraveghere ruse, negând identificarea şi de poziţionarea aeronavelor.
Militarii ruşi au considerat mult timp că „lupta radio-electronică” este parte integrantă a războiul modern şi, în consecinţă, oferă un set de arme relativ ieftine, care pot paraliza capacitatea adversarului de a simţi, de a comunica şi exercita comanda şi controlul în cadrul unui câmp de luptă.
Rusia va avea acum posibilitatea de a testa noile sisteme de război electronic în luptă directă, dar evită conflictul direct cu NATO, ceea ce înseamnă că va spori perspectivele vânzării peste mări ale sistemului Krasukha-4. NATO va putea testa contramăsurile electronice împotriva unui alt sistem de război electronic, probabil cu consecinţe similare.
Sursa: Gizmodo