Potrivit documentului semnat de Thomas Ciulei, decizia de interdicţie a difuzării şi proiecţiei publice intră în vigoare pe 19 octombrie, iar „excepţii vor face proiecţiile în instituţiile de învăţământ”.
„Am fost nevoit să ajung la această măsură extremă în urma atitudinii destructive ale Centrului Naţional al Cinematografiei legate de restaurarea filmelor lui Liviu Ciulei şi a tratamentului discriminatoriu şi destructiv legat de producţiile mele”, mărturiseşte Thomas Ciulei.
De asemenea, fiul cineastului care a murit în 2011 declară, în comunicat, că Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC) s-a arătat indiferent la propuneri ale unor organizaţii de a restaura filmele tatălui său.
„În 2008, Liviu Ciulei a declarat că, în cazul unei restaurări a filmului ‘Pădurea Spânzuraţilor’, îşi doreşte ca aceasta să fie făcută ‘la cele mai înalte exigenţe’. Această şansă s-a ivit chiar în 2008, când Fundaţia World Cinema Foundation, înfiinţată de Martin Scorsese, a dorit să ofere un proiect de restaurare a Pădurii Spânzuraţilor, în valoare de peste 200.000 de euro”, scrie fiul lui Liviu Ciulei.
Acesta a adăugat că „dezinteresul Centrului Naţional al Cinematografiei pentru găsirea soluţiilor de a susţine această lăudabilă iniţiativă pe plan intern a dus la retragerea ofertei făcută de World Cinema Foundation, pierzându-se astfel o şansă uriaşă de a resuscita un film al cărui suport original, pelicula, începe să-şi atingă durata maximă de viaţă”.
„O soartă identică l-a avut şi filmul ‘Valurile Dunării’, a cărui restaurare finanţată de către Groupama Group, în 2010, s-a lovit de aceeaşi indiferenţă din partea CNC”, adaugă Thomas Ciulei, notând că „prin acest comportament, Centrul Naţional al Cinematografiei încalcă grav obiectivele formulate în art. 2F din legea cinematografiei şi anume: ‘protejarea, dezvoltarea, şi punerea în valoare a patrimoniului cinematografiei naţionale'”.
În ceea ce priveşte interdicţia de difuzare, în România, a filmelor regizate de el, Thomas Ciulei declară că a luat această decizie din cauza dificultăţilor întâlnite în încercările de a-şi finanţa producţiile.
„În perioada 2010-2013 am produs două filme de lungmetraj, ‘Matei Copil Miner’, regia Alexandra Gulea, şi ‘2+2’ în regia mea. O parte din finanţarea acestor filme era asigurată de către Televiziunea Română, care, în urma dificultăţilor financiare, nu şi-a onorat la timp obligaţiile asumate prin contract, lucru care a dus la depăşirea perioadei contractuale de predare a filmelor la CNC de către firmă producătoare Europolis Film”, scrie Thomas Ciulei.
Mai mult, regizorul spune că, în cazul în care finanţarea pentru filmele sale a întârziat, Centrul Naţional al Cinematografiei a avut o atitudine „discriminatorie” şi l-a dat în judecată pentru restituirea creditului primit.
„Menţionez că SRTV are obligaţia de a finanţa pelicule româneşti, conform legii Cinematografiei. În loc ca CNC să acorde cazului circumstanţe atenuante, cum a procedat cu multe alte producţii (fiind vorba de un producător care a întâmpinat dificultăţi în execuţia financiară a unui film, fără vina acestuia, şi care a făcut tot posibilul să ducă filmul la bun sfârşit), a luat în schimb decizia de a mă da ca producător în judecată pentru restituirea sumelor de credit în valoare de 2.045.880 de lei, plus penalizări, şi totodată de a bloca plata ultimelor tranşe de finanţare în valoare de 227.320 de lei”, scrie Ciulei.
„Consider atitudinea Centrului Naţional al Cinematografiei discriminatorie, destructivă şi în contradicţie cu obiectivele formulate în legea Cinematografiei: ‘dezvoltarea industriei filmului din România’, şi ‘încurajarea iniţiativei private în domeniile creaţiei, finanţării şi producţiei (…) filmelor româneşti sau celor realizate cu participare românească'”, scrie Thomas Ciulei.
„Menţionez că aş fi dorit să nu fiu nevoit să iau această decizie şi îmi cer scuze tuturor celor care doresc şi nu vor avea posibilitatea să vadă aceste filme în viitor”, îşi încheie Thomas Ciulei comunicatul