Cum poţi călători cu bani puţini în insulele parcă desprinse din Paradis din Oceanul Pacific

Pe site-uri ca www.crewseakers.net (cu pagină de Facebook), www.sailingnetworks.com sau www.findacrew.net se caută echipaje pentru a naviga în Oceanul Pacific sau în oricare altă zonă, în funcţie de sezon. Unii căpitani caută marinari cu experienţă, în timp ce alţii oferă această posibilitate novicilor dispuşi să înveţe să navigheze, să stea noaptea de veghe, să facă curăţenie sau pur şi simplu să gătească pentru ceilalţi.

Una dintre aceste experienţe a constat în navigarea în zona Polinezia Franceză. Pe parcursul a patru săptămâni s-au vizitat atolii Fakarava, Toau şi Rangiroa, din arhipelagul Tuamotu, şi cinci dintre insulele Arhipelagului Societăţii: Bora Bora, Tahaa, Huahine, Moorea şi Tahiti.

Călătoria s-a transformat într-o iniţiere în navigaţie, care a inclus un serviciu prin rotaţie la bucătărie, serviciu de noapte, excursii la insule mai mici, scufundări în ape cristaline. Destinaţia se alegea zilnic în funcţie de direcţia vântului, condiţiile meteorologice şi interesele turistice ale echipajului.

Navigaţia presupune însă şi unele provocări, cum ar fi temperamentul căpitanului, ruta pe care o propune, regulile sale, spaţiul de care dispune nava, numărul de gărzi de noapte sau relaţia cu restul echipajului. Situaţia se poate complica atunci când se navighează timp îndelungat stând într-un spaţiu atât de mic. Pentru ca această călătorie să fie plăcută, este necesar să se aibă în vedere câteva recomandări, avertizează site-ul elviajero.elpais.com, care le prezintă succint.

De la bun început trebuie să se ştie despre ce tip de călătorie este vorba. Aşa-numita Champagne Sailing, una dintre cele mai comune, este una de vacanţă, în care se merge de la o insulă la alta, dar care poate deveni monotonă şi plictisitoare pentru cei care au intenţia de a învăţa cum se navighează bine.

Trebuie să se cunoască experienţa căpitanului. Conducerea navei şi cunoaşterea nu numai a sistemelor de navigaţie prin satelit, ci şi a tehnicilor tradiţionale pentru trasarea rutelor sunt chestiuni care îi dovedesc competenţa. Sistemele de navigaţie pot eşua în orice moment dacă nava rămâne fără curent electric.

Aptitudinea pedagogică este necesară. A învăţa pe cineva cum se navighează nu este o sarcină uşoară şi există multe detalii de care trebuie să se ţină cont. În cazul în care căpitanul nu poate furniza explicaţii şi da instrucţiuni clare, nivelul stresului creşte când este necesară, de exemplu, o acţiune de urgenţă.

Trebuie să se ştie ce aşteptări are căpitanul de la celelalte persoane în ceea ce priveşte activitatea pe navă. Deşi în majoritatea cazurilor este nevoie doar de ajutor pentru ancorare, ridicarea velelor, bucătărie sau gărzi de noapte, în alte situaţii se caută persoane sociabile, pentru companie.

Se recomandă cercetarea relaţiei căpitanului cu echipaje anterioare. Dacă un căpitan a avut probleme cu persoane aflate pe navă în ocazii anterioare, ar putea fi vorba despre lipsă de empatie.

Este bine de ştiut de cât spaţiu dispune nava. De multe ori, echipajul doarme în fotoliile din salon sau în bucătărie. În funcţie de călătorie, este posibil să se petreacă mai multe zile la rând fără a se coborî pe uscat şi să se convieţuiască 24 de ore pe zi într-un spaţiu foarte restrâns. A avea un spaţiu propriu pentru deconectare este indispensabil.

Cunoaşterea rutei aproximative este necesară pentru a şti câte zile se va sta în larg. Deşi în multe cazuri călătoriile printre insule sunt de o zi, în altele se poate naviga timp de trei sau patru zile, cu respectivele nopţi. Continua mişcare a navei poate fi foarte neplăcută, mai ales când oboseala se acumulează după nopţi de odihnă limitată.

Se pot utiliza pastile pentru evitarea răului de mare, dar unele comprimate dau somnolenţă. Este necesar să se consulte în prealabil un medic.

Nava trebuie să dispună de un aparat pentru obţinerea apei potabile. În călătoriile lungi, este nevoie de o mare rezervă de apă sau de un sistem care să transforme apa sărată în apă bună de băut şi pentru bucătărie.

Trebuie să se cunoască interesele căpitanului şi ale echipajului. Deşi în cea mai mare parte a timpului se navighează, iar conversaţia se axează pe acest subiect, orele trec foarte încet şi este bine de ştiut dacă se poate conversa pe alte teme.

Ar fi bine să se ştie de cât timp liber se dispune când se ajunge pe o insulă. Sunt căpitani care preferă ca activităţile să se desfăşoare în grup, chiar şi când se ajunge pe uscat. Alţii dau mai multă libertate echipajului. Trebuie să se ţină cont de faptul că este nevoie de o şalupă cu motor pentru a se ajunge la mal, chiar dacă acesta este aproape. Aceste insule sunt un paradis pentru amatorii de scufundări, fapt pentru care este nevoie de o anumită libertate de mişcare.

Informaţiile despre ce fel de mâncare se consumă la bord sunt, de asemenea, utile. Menţinerea unei diete echilibrate pe navă ar putea fi greu de realizat. Fructele şi legumele proaspete sunt rare pe unele insule şi trebuie să se consume conserve sau feluri de mâncare simple precum pastele. Dacă nava dispune de un frigider, merită efortul de a-l umple.

Nu în ultimul rând, este nevoie de o listă a cheltuielilor comune. Trebuie să se înregistreze cât cheltuie fiecare persoană pentru a nu se plăti mai mult decât s-ar cuveni.

Sursa: Agerpres