Când s-a înfiripat idila Cellei Delavrancea cu Nae Ionescu e destul de neclar. În scrisorile aripate ale Cellei către soţul său, aflat mai mereu pe la moşia din Vâlcea, referirile la „bietul meu prieten”, „prizonierul,” apar abia prin octombrie 1938. (Nae Ionescu fusese „internat” în lagărul de la Miercurea Ciuc, cu un grup de fruntaşi legionari, în 1938, după instaurarea dictaturii regale. Eliberat după asasinarea Căpitanului, închis din nou, eliberat în primăvara lui 1939, apoi iarăşi închis şi eliberat, în 1940).
Constantin Argetoianu (pe atunci, consilier regal, după ce fusese ministru al Finanţelor, interimar la Interne, şi urma să fie, pentru vreo trei săptămâni, premier) n-a pus pază gurii sale slobode în legătură cu subiectul care făcea deliciul saloanelor protipendadei.
Notează, la 14 ianuarie 1939 (Constantin Argetoianu, Însemnări zilnice, Editura Machiavelli, Bucureşti 2003, vol. VI, pag. 32-33):
„Nae Ionescu care fusese redat circulaţiei acum câteva săptămâni a fost reintegrat ieri la Mircurea Ciucului. , spune informaţia oficială. Dăduse într-adevăr cuvântul său că îşi va pune căluş la gură, că numai de trăncăneală e bun. În loc să tacă, i-a turuit gura de dimineaţa până seara, şi numai bine de regim şi Rege nu spunea. . Deocamdată, o termină el, la Ciuc.
Miercuri s-a răspândit zvonul că Cella Delavrancea, soţia lui Filip Lahovari, fugise la Nae.
IDILA fără prejudecăţi dintre frumoasa Cella Delavrancewa şi legionarul filosof Nae Ionescu