Ce influenţează momentul debutului vieţii sexuale la tineri

Studiul a vizat identificarea normelor sociale care influenţează adoptarea şi menţinerea de către adolescenţi a fumatului, a consumului de alcool şi de droguri, precum şi iniţierea timpurie a vieţii sexuale. În cercetare au fost cuprinşi adolescenţi cu vârste între 10 şi 18 ani care locuiesc în oraşele Iaşi, Bacău, Cluj-Napoca, Constanţa şi Bucureşti.

Adolescenţii spun că adoptarea comportamentelor de risc depinde în mai mică măsură de presiunea directă a grupului din care fac parte, respectiv situaţiile în care cineva îi încurajează verbal să încerce un comportament de risc, şi mai mult de presiunea indirectă, care exploatează dorinţa lor de a simţi că aparţin grupului, că sunt în sincron cu starea generală de spirit.

Potrivit rezultatelor studiului, în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani s-a constatat o prevalenţă foarte ridicată a fumatului. Peste jumătate dintre cei intervievaţi au spus că au încercat să fumeze cel puţin o dată, pe primul loc fiind Bucureştiul (66 la sută), iar pe ultimul loc, Iaşiul (53 la sută).

„Dintre aceştia, între 50 şi 55 la sută au fumat cel puţin o dată în ultimele 30 de zile. În rândul copiilor de 10-13 ani, prevalenţa fumatului se situează între doi şi şapte la sută la nivelul oraşelor analizate”, se mai arată în studiu.

La întrebarea „Câţi dintre cei de vârsta ta crezi că fumează?”, majoritatea adolescenţilor au răspuns „mai mult de jumătate” sau „toţi”, ceea ce sugerează existenţa unui climat favorabil fumatului.

În cazul adolescenţilor între 14 şi 18 ani, vârsta medie la care au încercat prima dată să fumeze sau să consume băuturi alcoolice este 13-14 ani, perioadă în care începe să se manifeste acut nevoia de independenţă, de a face lucruri interzise copiilor, susţin autorii studiului.

Majoritatea copiilor cuprinşi în studiu, indiferent de grup sau de vârstă, consideră alcoolul ca fiind distructiv pentru sănătate. Cu toate acestea, la adolescenţii din categoria de vârstă 14-18 ani, experimentarea consumului de alcool nu este considerată în afara normei, consumul ocazional este relativ blamat, însă consumul frecvent este respins de majoritate.

Iniţiatorii studiului au constatat că un procent important de tineri (17 la sută în Constanţa şi 32 la sută în Bucureşti) consideră că părinţii sunt de acord cu consumul ocazional şi moderat de alcool.

„Comportamentele de risc sunt indezirabile, nesănătoase, pot afecta negativ imaginea socială a adolescentului, dar fumatul, consumul ocazional de alcool şi experimentarea alcoolului reprezintă forme de devianţă tolerată, atât de adolescenţi, cât şi de adulţi, iar a «gusta» băuturi alcoolice este o practică percepută de adolescenţi ca fiind acceptabilă (nu face rău), fiind întâlnită mai ales până la vârsta de 14 ani”, a explicat coordonatorul studiului, sociologul Fidelie Kalambayi.

Studiul a mai arătat că grupul de prieteni are o influenţă determinantă în alegerea frecvenţei şi cantităţii consumului de alcool. Rezultatele studiului au indicat că există un consens asupra regularităţii consumului de alcool, iar adolescenţii care sfidează regula animă reacţiile membrilor prin care se încearcă uniformizarea. Astfel, cultura grupului, prin specificul activităţilor în care se implică membrii săi, poate susţine sau nu consumul de alcool.

Cei mai mulţi adolescenţi au răspuns că nu pot spune câţi prieteni consumă droguri sau au apreciat că niciunul nu consumă droguri. Capacitatea de a estima numărul celor care consumă droguri este cu atât mai scăzută cu cât este vorba despre alte droguri decât marijuana. Iniţiatorii studiului cred că acest rezultat trebuie analizat suplimentar, „din cauza criminalizării consumului de droguri în România”, care creşte probabilitatea ca cei care consumă să se ascundă, să ţină practica secretă, dar şi pentru că cercetarea calitativă a relevat un nivelul scăzut de cunoştinţe despre droguri.

Atitudinile şi credinţele adolescenţilor în ceea ce priveşte momentul debutului vieţii sexuale reflectă în mare măsură atitudinile populaţiei, cu excepţia cazurilor în care viaţa sexuală a fost deja începută.

„Adolescenţii intervievaţi sunt de părere că viaţa sexuală ar trebui începută atunci când persoana este matură şi poate să îşi asume consecinţele unei relaţii sexuale – sarcina. În cercetarea calitativă, unii adolescenţi au asociat acest moment cu vârsta majoratului; cu toate acestea, întrebaţi în cercetarea cantitativă despre «cea mai potrivită vârstă pentru debutul vieţii sexuale», adolescenţii au indicat în medie 16-17 ani pentru băieţi şi 18-19 pentru fete. Norma percepută este însă diferită de practică, debutul efectiv înregistrându-se la 14-15 ani în cazul băieţilor şi la 15-16 ani în cazul fetelor”, se mai arată în studiu.

În opinia autorilor studiului, contextul practic al începerii vieţii sexuale este unul de oportunitate şi mai puţin de planificare. Astfel, tinerii au indicat faptul că începerea vieţii sexuale s-a produs în momente mai speciale, marcate de lipsa adulţilor şi, uneori, de consumul de alcool, cu ocazia unor zile de naştere, excursii sau când au avut acces la spaţii private.

„Posibilitatea actului sexual este ceva ce este în multe cazuri discutat înainte şi apare în contextul unei relaţii, mai ales pentru fete. Grupul de referinţă cel mai important este cel al prietenilor, iar practica şi atitudinile prietenilor par să influenţeze (sau cel puţin să se coreleze cu) momentul debutului vieţii sexuale”, potrivit documentului citat.

Autorii studiului au fost surprinşi să constate că nu părinţii sunt un partener semnificativ de discuţie sau o sursă importantă de informaţii, ci mai degrabă prietenii şi media.

„Şi părinţii, şi copiii evită în mod sistematic discuţiile deschise şi oneste despre sexualitate, iar cele care au loc se rezumă, în final, la pericolul sarcinii. Băieţii învaţă că pot face ce doresc atât timp cât nu lasă o fată însărcinată, iar fetele învaţă că propriul corp este ceva care se află sub asalt şi trebuie păzit, fără informaţii precise despre cum ar putea face asta (în afara abstinenţei)”, a declarat Fidelie Kalambayi.

Pe de altă parte, autorii studiului spun că şcoala oferă puţine oportunităţi de discuţie şi informare, şi nici acelea nu sunt luate în serios de către adolescenţi.

„În ciuda faptului că în şcoli există o infrastructură pentru informare şi că mulţi dintre adolescenţi au indicat nevoia de a discuta cu o persoană mai în vârstă despre sex şi sexualitate, şcoala joacă un rol minor, aproape inexistent în educaţia sexuală a adolescenţilor. Din nou, informaţia pare să ajungă la adolescenţi dinspre media, via prieteni”, se arată în studiu.

Potrivit rezultatelor studiului, aproximativ o treime dintre adolescenţii din eşantion şi-au început viaţa sexuală, diferenţele între oraşe fiind mici, la limita inferioară situându-se Iaşiul (27 la sută) şi Bacăul (30 la sută), iar la limita superioară, Constanţa (35 la sută).

„Majoritatea celor care şi-au început viaţa sexuală (între 51 la sută în Bacău şi 68 la sută în Bucureşti) au avut doar un partener în ultimele 12 luni, cu diferenţe semnificative între băieţi şi fete: proporţia fetelor care au avut doar un partener este cu 30 la sută mai mare decât în cazul băieţilor. Un număr îngrijorător de adolescenţi au avut contacte sexuale cu patru sau mai mulţi parteneri în ultimele 12 luni: şase la sută în Iaşi şi 20 la sută în Bacău. Datele pentru Constanţa ies cu totul din tipar: doar 20 la sută au avut doar un partener în ultimele luni şi 43 la sută au avut patru sau mai mulţi”, se arată în studiu.

Reprezentantul UNICEF în România, Sandie Blanchet, a subliniat că unul dintre factorii cei mai importanţi care determină adoptarea unui comportament este imaginea adolescentului în grupul din care face parte.

„În grupurile în care fumatul, consumul de alcool şi de droguri sunt comportamente percepute ca fiind «cool», adolescenţii tind să le adopte pentru a fi acceptaţi de grupul respectiv. La polul opus, în grupurile unde astfel de comportamente sunt desconsiderate, adolescenţii tind să nu le adopte”, a arătat Sandie Blanchet.

Psihologul Daniela Dumulescu, de la Universitatea Babeş-Bolyai, a spus că adolescentul înseamnă mult mai mult decât comportamente negative, iar perioadele de criză, impulsivitatea, emotivitatea sunt percepute greşit, întrucât ele sunt stări normale în această perioadă.

Daniela Dumulescu a explicat că la nivel cerebral se produc modificări majore, pentru că adolescentul se adaptează la viaţa de adult şi este foarte important ca în această etapă lor să li se asigure un mediu sigur.

În cadrul studiului au fost realizate 30 de interviuri şi şase focus-grupuri cu adolescenţi, două focus-grupuri cu părinţi şi alte trei cu actori-cheie din comunitate. În cea de-a doua etapă, a fost realizată o anchetă pe bază de chestionar standardizat pe un eşantion de 1.870 elevi din şcoli gimnaziale şi licee din cinci oraşe.

Sursa: Mediafax