Inventat de Léon Gaumont în 1902, dispozitivul a fost achiziţionat de un reprezentant al companiei Gaumont. Licitaţia a fost una extrem de disputată, între compania Gaumont şi un colecţionar mexican, fiind în cele din urmă câştigată de reprezentantul firmei franceze, care a licitat prin telefon.
„Este o adevărată nebunie, s-a stabilit un record mondial de preţ pentru un aparat de cinema”, a declarat comisarul licitaţiei, Aymeric Rouillac, la finalul acestei licitaţii, care a fost organizată în castelul Artigny din apropiere de oraşul francez Tours.
„Dispozitivul este singurul din lume care a rămas întreg, fiind conservat alături de toate accesoriile sale: cutiile componente şi conţinutul acestora, afişe, 14 fonoscene, dintre care şapte cu discurile aferente, şi 10 filme mute”, a adăugat aceeaşi sursă.
Cumpărat la începutul anului 1912 cu 8.330 de franci de aur, acest cronofon avea un preţ estimativ de 1 milion de euro. Alcătuit din patru cutii principale şi cântărind în total 450 de kilograme, dispozitivul a rămas în proprietatea cumpărătorului său originar din Tours, Charles Proust, care voia să facă avere cu ajutorul unui turneu prin mai multe oraşe din Mexic, unde intenţiona să proiecteze diverse scene fotografice. Modelul vândut la licitaţie funcţionează cu curent continuu de 70, 110 şi 220 volţi.
Sunetul, înregistrat pe un fonograf şi amplificat cu ajutorul unei pompe cu aer, este sincronizat cu imaginea de pe peliculă prin intermediului unui aparat denumit „şef de orchestră”. Doar 50 de astfel de aparate au fost fabricate pe plan mondial, în special în câteva ţări europene, Canada, Statele Unite, Mexic, India, Australia şi Japonia, potrivit inventatorului său, Léon Gaumont.
Charles Proust a filmat în Mexic câteva scene cu acest cronofon, înainte ca „aventura” sa de pe continentul american să fie întreruptă de izbucnirea Revoluţiei mexicane. Echipa primului cinematograf cu sonor din America Latină a ajuns pe 30 septembrie 1912 în Cuba, unde a făcut o escală la Havana, şi, apoi, în Costa Rica, pe 7 martie 1913. Cronofonul a revenit apoi în Franţa, unde a rămas în proprietatea familiei Proust până la punerea sa în vânzare în 2015, la peste un secol după „aventurile” sale pe tărâmuri latino-americane.