Casa în care s-a născut Hitler, sursă de controverse, la 70 de ani de la sinuciderea liderului nazist

„În fiecare an are loc acelaşi circ”, spune, cu nemulţumire, un locuitor din Braunau am Inn, un mic oraş din nordul Austriei, la vederea zecilor de protestatari antifascişti care se adună în faţa unei clădiri cu trei etaje a cărei faţadă a fost alterată de intemperii.

„Afară cu naziştii!”, strigă demonstranţii, din rândul cărora mulţi poartă hanorace cu glugă şi ochelari de soare, în ciuda timpului ploios.

• Hackerii nord-coreeni, responsabili pentru 61% dintre furturile de criptomonede din 2024
• O tonă de petarde, găsită de polițiști în locuința unui bucureștean

Acesta nu este însă un oraş obişnuit şi aceea nu este o casă obişnuită: în spatele zidurilor clădirii de la numărul 15 de pe strada Salzburger Vorstadt s-a născut Adolf Hitler.

Şi, deşi joi se împlinesc exact 70 de ani de la sinuciderea dictatorului nazist în ruinele Berlinului, clădirea respectivă continuă să genereze controverse.

Clădirea este goală din anul 2011, întrucât proprietarul ei şi Guvernul austriac sunt prinşi într-o dispută în justiţie în privinţa viitorului ei.

O plăcuţă memorială oferă trecătorilor un indiciu despre semnificaţia casei: „Pentru Pace, Libertate şi Democraţie. Să nu mai existe niciodată fascism, avertizează milioane de morţi”.

Deşi Hitler şi-a petrecut doar primele săptămâni din viaţă în acea casă, ea a rămas ca un ghimpe în coasta autorităţilor din Braunau am Inn vreme de multe decenii.

Casa aparţine localnicei Gerlinde Pommer, a cărei familie deţine clădirea de peste un deceniu, cu excepţia unei perioade scurte, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În 1972, Guvernul austriac a închiriat casa de la Gerlinde Pommer, încercând să elimine posibilitatea ca acea clădire să devină „un sit de pelerinaj” al neo-naziştilor, a explicat pentru AFP Karl-Heinz Grundboeck, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Interne din Austria.

În urma acelui contract, imobilul, care are o suprafaţă de 800 metri pătraţi, poate fi utilizat doar în scopuri socio-educaţionale sau ca o clădire de birouri.

La început, acel acord – în virtutea căruia Gerlinde Pommer primea o chirie de 4.800 de euro pe lună – părea că rezolvă o dilemă de ordin moral: „casa lui Hitler”, aşa cum este ea cunoscută, a devenit un centru de îngrijire a persoanelor cu dizabilităţi.

În multe privinţe, era „soluţia ideală”, potrivit unei jurnaliste de la ziar local, Monika Raschhofer, deoarece clădirea devenise un cămin „tocmai pentru aceia care erau eradicaţi în timpul regimului lui Hitler”.

Însă, în 2011, acel aranjament a fost rupt, după ce Gerlinde Pommer a refuzat, în mod surprinzător, să permită efectuarea unor lucrări de renovare, de care clădirea are mare nevoie.

După aceea, statul austriac a decis să ia câteva măsuri radicale.

„Am făcut o ofertă de achiziţionare, dar, în acelaşi timp, am căutat să găsim posibilităţi legale de expropriere”, a precizat Karl-Heinz Grundboeck.

Cazul a generat discuţii aprinse în rândul celor 17.000 de rezidenţi din Braunau am Inn, un orăşel aflat aproape de graniţa cu Germania, dar şi în restul ţării. Unii şi-ar dori ca imobilul să devină un centru pentru refugiaţi, alţii, un muzeu dedicat eliberării Austriei de sub ocupaţia fascistă.

Au existat şi câteva voci care au susţinut demolarea casei, însă ea face parte din centrul istoric al oraşului şi, din acest motiv, se află sub protecţia legislaţiei din domeniul clădirilor de patrimoniu.

Pentru coordonatoarea demonstraţiilor de protest, Astrid Hainz, plăcuţa memorială instalată pe faţada casei în 1989 nu este suficientă.

Autorităţile spun că vor să depună eforturi intense pentru a rezolva disputa, chiar dacă acest lucru va însemna „forţarea proprietarului să o vândă”.

O persoană care reprezintă o absenţă notabilă din aceste dezbateri publice este chiar Gerlinde Pommer, care este o femeie foarte discretă.

„A moştenit casa şi încasează acei bani fără să se achite de obligaţiile prevăzute în termenii acelui acord”, spune istoricul local Florian Kotanko. „Ar putea intra în istorie, donând pur şi simplu statului această casă”, a mai spus acesta.

La fel ca şi protestatarii antifascişti, Florian Kotanko este de părere că Braunau am Inn are o responsabilitate istorică pentru a se ocupa de această moştenire a sa.

„Ar fi obtuz să spui că ar trebui să o lăsăm să se prăbuşească sau să o aruncăm în aer, pentru că fascinaţia oamenilor pentru această casă nu va dispărea”, spune Florian Kotanko.

După părerea lui, această obsesie a turiştilor este asociată cu un concept formulat de teoreticiana germană Hannah Arendt, denumit „banalitatea răului” – ideea că Hitler s-a născut în spatele unor ziduri obişnuite, într-o familie obişnuită, din clasa de mijloc.

În schimb, localnicilor nu le place deloc această atenţie, deplângând faptul că oraşul lor cu faţade colorate este cunoscut în lume doar pentru faptul că reprezintă locul în care s-a născut unul dintre cele detestate personalităţi politice ale istoriei şi nu pentru arhitectura sa gotică sau pentru frumosul râu care îl traversează.

„Oamenii de aici nu merită acest stigmat”, a spus Georg Wojak, comisar districtual. „Singura vină a oraşului Braunau am Inn este că Hitler s-a născut aici”, a mai spus acesta.

Oricât s-ar strădui, este puţin probabil ca oraşul să rupă „lanţurile” care îl leagă de Adolf Hitler.

Hitler a vorbit despre Braunau am Inn chiar la începutul cărţii sale „Mein Kampf”, considerând „providenţial” faptul că s-a născut în „acel mic oraş de la graniţa dintre două state germane”.

Iar locuitorii săi încep să înfrunte trecutul cu o atitudine mai deschisă.

Au trecut zilele în care ei îi îndreptau în direcţia opusă pe turiştii care căutau acea casă, spune Monika Raschhofer. „Atunci când am oaspeţi, întotdeauna le arăt casa lui Hitler şi plăcuţa memorială. Ele fac parte din Braunau”, spune aceasta.

SURSA: Mediafax