Ce cărţi nu trebuie să lipsească din biblioteca unui pasionat al genului SF? Răspunsul, într-un interviu Descoperă cu scriitorul Oliviu Crâznic

Deşi românii îşi arată interesul faţă de literatura fantastică şi SF, scriitorii români rămân pentru mulţi simpli anonimi, explică acesta. Iar meseria de scriitor nu este una care să îţi aducă mari beneficii financiare, ci este mai degrabă un „al doilea job” pe care îl faci din pasiune.

Aşa se întâmplă şi în cazul lui Crâznic a cărui meserie pentru care s-a pregătit în şcoală este aceea de consilier juridic. Acest lucru nu l-a oprit să îşi urmeze însă chemarea şi să fie premiat pentru lucrările sale literare atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Printre cele mai recente distincţii pe care le-a primit se numără Premiul ProLiteratura 2011 pentru Cel mai interesant roman, Premiul Societăţii Europene de Science Fiction şi Fantasy – Eurocon Encouragement Award Zagreb 2012 şi Premiul III la Concursul naţional de proză scurtă s.f. Helion 2012.

• Cât a plătit un miliardar pentru banana lipită cu bandă adezivă de perete?
• Orașul din România în care va fi construită o fabrică de baterii de 50 de milioane…

Aflăm mai multe despre literatura SF în România şi despre preferinţele românilor într-un interviu Descoperă cu scriitorul Oliviu Crâznic.

Descoperă: Cum aţi ajuns să îmbinaţi profesia de consilier juridic cu cea de scriitor de literatură fantastică?

Oliviu Crâznic: Profesia de consilier juridic a fost o alegere determinată de o necesitate – aceea de a-mi câştiga traiul. Scriitor de literatură fantastică am devenit ca urmare a unei „chemări” (dorinţa de a reda literaturii ceva ce pierduse aproape cu totul, şi anume romanele pe care „le trăieşti” şi care „rămân cu tine”, care îţi influenţează caracterul, romanele-cult) şi ca urmare a îndemnurilor unei prietene care a avut încredere în mine.

Descoperă: Ce v-a îndemnat să vă faceţi debutul în literatura fantastică cu romanul „…Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul”?

Oliviu Crâznic: Nu a fost un debut programat. Am scris un roman gotic pentru că simţeam că literatura contemporană are nevoie de aşa ceva, de o poveste despre Bine şi Rău, despre onoare şi prietenie, despre iubire şi datorie, despre investigaţie şi mister, despre pasiune şi violenţă, despre Lumină şi Întuneric, despre tot ceea ce ne defineşte (sau, dimpotrivă, ne descalifică din acest punct de vedere) ca oameni – iar reacţia favorabilă a apropiaţilor, apoi a editorilor, criticii, publicului, premiile naţionale şi premiul internaţional (acordat de Societatea Europeană de Science Fiction) etc. m-au purtat, aproape involuntar, mai departe pe calea fantasticului.

Descoperă: Care sunt sursele dumneavoastră de inspiraţie pentru lucrările pe care le scrieţi?

Oliviu Crâznic: Consider că principala mea sursă de inspiraţie o reprezintă aventura umană, din trecutul imemorial până în viitorul imprevizibil. Încerc să îmi ţes poveştile ţinând cont de realităţile pe care le cunosc, deoarece verosimilitatea este esenţială pentru a putea transmite un mesaj cititorilor.

Aceste realităţi se reflectă fie în pasajele de inspiraţie istorică, fie în pasajele de inspiraţie personală ale scrierilor mele. În felul acesta, evit exagerările – tot ceea ce scriu se încadrează, ţinând cont desigur şi de specificul „epocii” (reale sau imaginare) în care îmi plasez „istorisirea”, în sfera posibilului.

Descoperă: Cât de interesaţi sunt românii de literatura SF şi fantasy?

Oliviu Crâznic: De literatura fantasy sunt foarte interesaţi – a se vedea vânzările uriaşe ale unor opere precum Stăpânul inelelor, Harry Potter, Amurg, Urzeala tronurilor.

De literatura SF sunt mult mai puţin interesaţi, dar nu se poate spune că Dune nu ar avea fani şi în România.

Din nefericire, există o lipsă de interes a publicului larg faţă de scriitorii români – explicabil, atât timp cât mijloacele de comunicare în masă şi critica au promovat, începând din perioada comunistă (înaintea acestui regim, să nu uităm, literatura fantastică era la mare cinste pe plaiurile noastre, Eminescu şi Caragiale, de pildă, fiind mari admiratori ai lui Edgar Allan Poe), o literatură a ordinarului, ceea ce a creat printre cititori senzaţia că scriitorii români nu sunt capabili să ofere romane interesante.

Totuşi, în ultima vreme lucrurile dau semne că încep să se schimbe – o dovadă în acest sens reprezentând şi Târgul de carte „Final Frontier”, prilej minunat de a descoperi scriitorii români de literatură fantastică.

Descoperă: Urmăriţi filme şi seriale SF? Care sunt preferatele dumneavoastră şi de ce?

Oliviu Crâznic: Urmăresc, desigur. Dintre filme, probabil Dune (varianta „David Lynch”) şi Copiii Dunei sunt preferatele mele, alături de unele ecranizări după romanele lui Philip K. Dick (Minority Report, Impostor şi Event Horizon).

Sursă: YouTube

Dintre seriale, SeaQuest, Star Trek (The Next Generation) şi Babylon 5 vor rămâne probabil un etalon (greu de atins) şi în anii care urmează.

Motivul? Constituie acel gen de opere care îl pot face pe om mai bun.

De altfel, întotdeauna am considerat că Star Trek: The Next Generation ar trebui vizionat la şcoală, câte un episod pe zi, pentru ca elevii să înveţe din timp câte ceva despre ce înseamnă, cu adevărat, umanitate.

Sursă: YouTube

Descoperă: Ce cărţi nu ar trebui să lipsească din biblioteca oricărui pasionat al acestui gen? De ce?

Oliviu Crâznic: Literatura ştiinţifico-fantastică a oferit, de-a lungul istoriei, destule cărţi care nu ar trebui să lipsească din nici o bibliotecă – nu doar din biblioteca unui pasionat de SF. Prea multe pentru a fi enumerate aici.

În orice caz însă, o bibliotecă science fiction nu poate fi considerată completă dacă pe rafturi nu regăsim, alături de nume precum Asimov, Beleaev, Bradbury, Brunner, Clarke, Crichton, Dick, Heinlein, Herbert, Harrison, Laumer, Reynolds, Verne, Wells, şi nume precum Corn, Frantz, Haulică, Mitoceanu, Opriţă, Pîtea, Radu, Truţă, ca să dau doar câteva exemple.

Descoperă: În ultima perioadă circulă tot felul de scenarii cu privire la cauzele care vor produce Apocalipsa. Cum vedeţi dumneavoastră sfârşitul lumii?

Oliviu Crâznic: În ultima perioadă, am remarcat îngrijorat atât o reorientare dinspre evoluţie şi progres către economia de resurse, cât şi o incredibilă disoluţie a valorilor, aceasta din urmă manifestându-se inclusiv prin dezincriminarea unui număr mare de infracţiuni şi prin reducerea constantă (nu doar pe plan naţional, ci şi pe plan mondial) a pedepselor pentru infracţiunile rămase; odată cu slăbirea progresivă a celor trei factori care au ţinut răul uman în frâu timp de milenii (teama de reacţia celor din jur, teama de divinitate, teama de lege), propriul nostru întuneric devine un element de care putem şi trebuie să ne temem în mod raţional, înainte de a fi prea târziu. Un motiv în plus pentru a lupta împotriva deculturalizării – inclusiv prin manifestări de tipul „Final Frontier” –, altminteri riscăm să ne îndreptăm dacă nu spre sfârşitul lumii, atunci spre sfârşitul civilizaţiei.

Ceea ce este, probabil, la fel de rău.

Pe Oliviu Crâznic îl puteţi întâlni la târgul de carte SF şi fantasy „Final Frontier” care se va desfăşura în perioada 28-29 martie la Nexus Gamers Club din Bucureşti. Scriitorul îşi va lansa în cadrul acestui eveniment cea mai nouă carte, „Ceasul fantasmelor”.