Europa a cunoscut mai multe epidemii de ciumă, cea mai devastatoare fiind cumplita pandemie din secolul al XIV-lea, rămasă în istorie sub numele de Moartea Neagră.
Agentul patogen al ciumei, bacteria Yersinia pestis, este transmisă la om prin înţepăturile puricilor care infestaseră anterior animale purtătoare ale microbului. S-a considerat mereu că aceste animale ar fi fost şobolanii; aceştia, în condiţiile insalubre care existau în vechime în multe oraşe europene, trăiau adesea foarte aproape de oameni, ceea ce favoriza trecerea de la şobolani la oameni a puricilor şi, astfel, vehicularea agentului patogen al ciumei.
Însă un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea din Oslo, Norvegia, şi publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, sugerează că nu şobolanii ar fi la originea epidemiilor de ciumă din Europa, ci o specie de rozător din Asia Centrală: gerbilul mare (Rhombomys opimus).
Studiind inelele de creşterea ale copacilor, specialiştii au putut obţine date despre clima din diferite perioade istorice şi au comparat aceste date cu cele privind decesele datorate ciumei în Europa.
Cercetătorii au observat o corelaţia între condiţiile de climă favorabile înmulţirii explozive a gerbililor din Asia şi apariţia epidemiilor de ciumă în Europa, câţiva ani mai târziu.
Foto: Wikipedia
De fiecare dată când se înregistra în Asia Centrală (unde trăiau gerbilii) un an cu o primăvară umedă urmată de o vară foarte călduroasă, fenomenul era urmat, după circa 15 ani, de o izbucnire a ciumei în Europa, iar acest model s-a repetat timp de secole.
Cercetătorii spun că aceste condiţii climatice favorizau înmulţirea gerbililor într-o măsură mai accentuată decât de obicei, iar această explozie populaţională a rozătoarelor făcea ca şi populaţia de purici să prospere şi să se răspândească pe arii mai largi.
Sursă: YouTube
Puricii purtători ai microbului ciumei ajungeau în Europa pe calea comercială numită Drumul Mătăsii, în mai multe etape şi pe mai multe căi, trecând de pe o specie de mamifer pe alta.
Unii ar fi putut infesta vulpile care vânau gerbili, iar de la vulpi ar fi trecut la şobolani şi, în final, de la şobolani la oameni. În alte cazuri, e posibil ca puricii să fi trecut de la gerbili la cămile, iar de la acestea la oameni.
Foto: Wikipedia
Circulaţia oamenilor şi a mărfurilor dinspre Asia spre Europa ar fi favorizat astfel răspândirea ciumei, până la izbucnirea unor epidemii care făceau ravagii în oraşele aglomerate şi insalubre ale Europei.
Sursa: Mail Online