Când oraşele moderne cresc, ele urmează anumite reguli. Pe măsură ce populaţia se măreşte, aşezarea devine mai densă, permiţând oamenilor să trăiască mai aproape unii de alţii, să folosească infrastructura mai intensiv, să interacţioneze mai des şi, astfel, să producă mai mult pentru fiecare persoană.
În oraşele moderne, eficienţa şi productivitatea cresc odată cu populaţia. Populaţia, de exemplu, va depăşi întotdeauna ritmul de dezvoltare al infrastructurii. Disponibilitatea bunurilor şi serviciilor va depăşi întotdeauna populaţia, cu alte cuvinte cererea nu depăşeşte oferta. Acest fenomen se numeşte „calcul la scară urbană” şi se dovedeşte a fi matematic predictibil.
Cercetătorii de la Universitatea din Colorado Boulder şi Institutul Santa Fe au constatat că acelaşi lucru a fost valabil şi pentru oraşele antice.
Pentru studiul lor, cercetatorii au analizat datele arheologice din Bazinul Mexic (Mexico City în prezent). Ei au analizat dimensiunile structurilor pentru a estima productivitatea casnică, ratele construcţiei de monumente, precum şi densitatea şi popularea vechilor aşezări.
Ei au descoperit că aceste aşezări antice care erau mai mult populate aveau tendinţa de a fi mai productive. Cercetatorii au descoperit că, de asemenea, rata la care acestă productivitatea a crescut a fost similară cu cea din oraşele de astăzi.
„A fost uimitor şi de necrezut. Creştem într-un regim care ne spune că, datorită capitalismului, industrializării şi democraţiei, lumea modernă este radical diferită de lumile din trecut. Ceea ce am descoperit aici este că motoare fundamentale ale modelelor socio-economice solide în oraşele moderne preced toate astea”, a declarat, Scott Ortman, autorul principal al studiului, de profesie antropolog.
Cercetatorii cred că cetăţile erau invenţii care au fost proiectate pentru a susţine interacţiunea socială şi acest lucru ar fi fost necesar în cele mai vechi timpuri, la fel ca în timpurile moderne. Cercetatorii au descoperit că locuinţele şi monumentele publice au fost organizate în moduri similare pentru timpurile moderne. Cercetarea arată că noţiunile pe care omenirea le aplică în dezvoltarea societăţilor par a fi universale.
Sursa: Daily Science Journal