Poate CIA să transforme vremea într-o armă?

Geoingineria a apărut ca o alternativă de combatere a schimbărilor climatice prin înlăturarea dioxidului de carbon din atmosferă sau prin reflexia razelor Soarelui (cu ajutorul norilor sau chiar a prafului spaţial). Tehnicile de geoinginerie au fost dur criticate de activişti. Ei spun că promovarea acestora lasă de înţeles că problemele de mediu ar putea fi rezolvate simplu, ştirbind astfel eforturile de a responsabiliza populaţia cu privire la ”amprenta” de carbon a umanităţii.

Un renumit academician american susţine, însă, că geoingineria ar putea fi folosită în scopuri mult mai sinistre. Mai exact, Alan Robrock spune că şefii CIA se tem că statele ”ostile” încearcă să manipuleze vremea la nivel mondial, dar şi că sunt interesaţi dacă cineva şi-ar putea da seama că anumite fenomene precum seceta sau inundaţiile au fost provocate cu ajutorul unor tehnici de geoinginerie.

”Consultanţi care lucrează pentru CIA m-au sunat şi mi-au spus că ar vrea să ştie dacă ne-am da seama dacă cineva ar controla clima”, a povestit profesorul Alan Robrock. ”Evident că au întrebat şi dacă alţii şi-ar da seama dacă noi am controla vremea”, a mai spus el la o conferinţă cu teme ştiinţifice.

Profesorul este unul dintre numeroşi cercetători din lume care caută o metodă pentru manipularea vremii în sensul combaterii schimbărilor climatice. Tehnicile de geoinginerie variază de la ”udarea” norilor, prin care anumite substanţe sunt pulverizate de avioane deasupra norilor pentru a declanşa precipitaţii, la îndreptarea unor oglinzi către cer pentru a reflecta lumina Soarelui şi a răci planeta.

Robrock le-a spus consultanţilor care l-au sunat că orice încercare de a schimba clima poate fi detectată. El a precizat că folosirea vremii pe post de armă nu este o idee nouă. Această tehnică a fost folosită în timpul războiului din Vietnam, când Statele Unite au încercat să genereze mai multă ploaie pentru a încetini înaintarea trupelor inamice. De asemenea, CIA a mai pulverizat chimicale deasupra norilor din Cuba pentru a distruge cultura de sfeclă.

Robrock este de părere că aceste cercetări, cu privire la modul în care am putea schimba vremea, ar trebui să fie internaţionale şi transparente, astfel încât ”să nu existe suspiciunea că sunt folosite în scopuri ostile”.

Mai intrigant este faptul că CIA ar fi finanţat un raport despre geoinginerie. Acesta a fost publicat săptămâna trecută, pe lista de sponsori figurând ”comunitatea de informaţii din SUA”, pe lângă alte organizaţii precum NASA. Robrock spune că CIA l-ar fi informat pe un coleg de-ai săi în legătură cu intenţia de a finanţa lucrarea ştiinţifică, însă nu au dorit ca acest lucru să fie prea transparent.

”CIA este unul dintre finanţatorii principali ai raportului. Mă îngrijorează cine o să aibă controlul”, a spus omul de ştiinţă.

Istoria geoingineriei

Ideea manipulării pe scară largă a climei unei planete a fost popularizată pentru prima dată de scrierile de tip science-fiction. Acestea au introdus conceptul de terraformare, prin care planete precum Marte erau transformate pentru a deveni locuibile de către oameni.

Cu toate acestea, scriitorii romanelor ştiinţifico-fantastice nu au fost primii care s-au gândit la modificări climatice la nivel planetar. suedezul Svante Arrhenius, care a trăit între 1859 şi 1927, a fost primul om de ştiinţă care a recunoscut legătura dintre dioxidul de carbon şi efectul de seră, acesta realizând în 1896 că folosirea cărbunelui pe scară largă drept sursă de energie va conduce la încălzire globală. Arrhenius a luat în calcul ipoteza arderii a unei cantităţi mai mari de cărbune, pentru a crea un efect de seră care să facă iernile suedeze mai puţin neplăcute.

Sovieticii au fost primii care s-au gândit să pună în practică geoingineria, cercetătorii din URSS propunând în anii 1960 mai multe metode prin care tundra îngheţată să fie încălzită, pentru a fi transformată în teren fertil care să poate fi folosit în agricultură.

Astăzi, oamenii de ştiinţă dedicaţi studiului climei afirmă că o creştere a temperaturii la nivel global cu mai mult de 2 grade Celsius ar putea avea consecinţe devastatoare, fiind imperios necesar ca acest eveniment să fie evitat. Ultimele estimări ale specialiştilor arată că o reducere cu 50% a emisiilor de dioxid de carbon până în 2050 ar fi insuficientă pentru a menţine încălzirea globală sub pragul celor 2 grade. Deşi majoritatea ţărilor lumii a luat parte la Summitul de la Copenhaga din 2009 dedicat schimbărilor climatice, acordul atins la această întâlnire de rang înalt nu obligă ţările să reducă masiv emisiile poluante.

Cum reducerea emisiilor de dioxid de carbon nu are loc într-un ritm suficient de rapid pentru a evita un deznodământ nedorit, oamenii de ştiinţă au elaborat mai multe variante prin care geoingineria ar putea ajuta la atingerea acestui ţel important.

Profesorul John Shepherd, conducătorul unui studiu exhaustiv efectuat de Royal Society asupra geoingineriei, a afirmat: „Niciuna dintre tehnologiile geoinginereşti nu constituie o soluţie magică, toate prezintă riscuri asociate. Este esenţial să reducem emisiile de carbon, dar trebuie să luăm în calcul şi posibilitatea deloc nerealistă că vom eşua să facem acest lucru. De aceea, dacă va fi nevoie de un «Plan B», este nevoie să efectuăm acum cercetările necesare pentru a vedea ce impact ar avea geoingineria şi cum ar putea fi ea aplicată în cazul în care vom avea nevoie”.

Ideile geoinginereşti sunt numeroase şi variază de la idei practice, aplicabile astăzi, la propuneri fanteziste, aparent desprinse din paginile unui roman science-fiction. Toate, însă, par să se încadreze în una din cele două direcţii abordate: reducerea nivelului dioxidului de carbon din aer, diminuând astfel efectul de seră, sau scăderea cantităţii de energie solară absorbite de planetă, care ar avea un efect de răcire asupra acesteia.

Sursă: Daily Mail, The Guardian, descoperă.ro