De ce este bine să ţipăm „au” când ne doare ceva?

Efortul de a striga „Au!” interferă cu mesajele nervoase legate de durere, care se deplasează spre creier, sugerează un studiu recent. 

Anterior, biologii presupuneau că acest comportament – vocalizările specifice în cazul unei senzaţii de durere – au evoluat ca mijloc de a-i avertiza pe alţi membri ai grupului în privinţa unui eventual pericol.

• Avion întors din drum după ce pilotul a realizat că și-a uitat pașaportul
• Românii aleg munca la negru din cauza taxelor prea mari, arată un studiu

Dar cercetări mai noi sugerează că vocalizările ar avea, de fapt, rolul de a ne distrage atenţia de la durere şi de a ne ajuta să o suportăm mai bine. Rezultatele au fost publicate în Journal of Pain.

La toate populaţiile globului se întâlnesc aceste manifestări verbale ale durerii, deşi cuvintele prin care se exprimă sunt diferite: ow  sau ouch la vorbitorii de engleză, eina în Africa de Sud, ahia în Italia sau aiyo în China.

Autorii studiul – cercetători din departamentele de psihologie şi neurobiologie ale Universităţii Naţionale din Singapore – notează că elementul comun tuturor acestor exprimări este faptul că ele conţin un sunet pentru emiterea căruia gura se deschide, limba rămâne plată şi buzele nu sunt rotunjite – un sunet simplu, care necesită un control redus pentru a fi  articulat, în acelaşi timp maximizând volumul sonor. 

Cercetătorii au supus 56 de voluntari unui test clasic pentru evaluarea rezistenţei la durere: introducerea mâinilor în apă foarte rece. În primul test, participanţilor li s-a dat voie să ţipe „Au!” când apărea senzaţia de durere; apoi testul a fost repetat de 4 ori, de data aceasta voluntarilor cerându-li-se să nu scoată niciun sunet, indiferent de intensitatea durerii. Într-una dintre cele 4 variante, li s-a cerut să apese pe un buton când simţeau durere; în alta, li s-a dat să asculte o înregistrare a propriei lor voci ţipând „Au!”; în alta – o înregistrare a vocii altei persoane zicând „Au!”, iar în ultima, să stea, pur şi simplu, pasivi, până când durerea devenea insuportabilă. 

Analizând rezultatele, cercetătorii au constatat că, dacă ţipau de durere, participanţii puteau suporta durerea timp mai îndelungat – 30 de secunde, în medie, cu 5 secunde mai mult decât dacă nu făceau nimic.

Nici să audă un „Au!” scos de ei sau de alte persoane nu i-a ajutat pe voluntari să suporte mai mult timp durerea.

Nu se cunoaşte exact mecanismul prin care exprimarea vocală a durerii exercită acest efect analgezic, dar cercetătorii cred că mesajele legate de exprimarea vocală interferă, în drumul lor spre creier, cu mesajele legate de durere. 

Sursa: Mail Online