Boala extrem de ciudată care îi face pe oameni să-şi dorească amputarea unor membre sănătoase

Tulburarea de Identitate a Integrităţii Corporale (Body Integrity Identity Disorder – BIID) apare la pacienţii care, deşi au membre perfect sănătoase, îşi doresc foarte mult amputarea acestora sau a unor părţi a membrelor.

Practic, psihiatrii spun că este vorba de combinarea mai multor probleme psihice, care îl fac pe bolnav să fie convins că un picior, o mână sau o altă parte a corpului ar trebui eliminată, pentru că nu îi aparţine trupului său, ca şi când ar fi în plus.

• Hackerii nord-coreeni, responsabili pentru 61% dintre furturile de criptomonede din 2024
• O tonă de petarde, găsită de polițiști în locuința unui bucureștean

De obicei, problema de identificare corporală apare în legătură cu un picior. Uneori, bolnavii devin excitaţi când se imaginează fără acel picior, tulburare numită apotemnofilie.

La alţi pacienţi însă, dorinţa de a fi amputat nu are legătură cu sexualitatea, ci cu apartenenţa la comunitatea persoanelor cu handicap, din care ar vrea să facă parte.

Mai există o altă situaţie, când bolnavii au senzaţia că acel membru nu le aparţine, că nu este al corpului lor, tulburare numită xenomelie.

BIID este o afecţiune prea puţin cunoscută până acum. În urma unui studiu la care au luat parte 53 de persoane cu această boală, medicii au observat că problema apare de obicei la bărbaţi caucazieni, se manifestă din copilărie şi este legată de cele mai multe ori de piciorul stâng.

Pentru că este atât de greu de înţeles, dorinţa amputării unui membru sănătos este ţinută secret chiar şi în faţa rudelor apropiate.

Bolnavii îşi dau seama că problema lor nu poate fi înţeleasă şi acceptată de alţii şi atunci preferă s-o ascundă, suferind în tăcere.

Iată confesiunea unui pacient: „Simt că eu ar fi trebuit să mă nasc fără piciorul stâng. Este foarte greu de suportat, pentru că ştiu că aceste gânduri nu sunt normale, dar e ca şi cum creierul meu percepe trupul fără acest picior. Uneori, discut cu cineva şi brusc nu mai pot fi atent la discuţie, pentru că mă gândesc obsesiv că piciorul meu stâng nu are ce să caute acolo, legat de mine. Simt că ar trebui să fie tăiat chiar deasupra genunchiului. Când sunt stresat, aceste gînduri devin tot mai intense”.

Sursa: NY Mag