Femeile, liantul secret care uneşte grupurile de oameni inteligenţi

 

Această teorie era considerată de mulţi oameni de ştiinţă drept unul radical, în anul 1904, când Cherles Spearman a propus teoria „Factorului G”. Însă în prezent, această teorie se numără printre cele mai des întâlnite în vastul domeniu al psihologiei moderne.

 

Astăzi, economia americană este o afacere uriaşă care are loc îndeosebi în biorurile marilor firme şi corporaţii internaţionale. Motiv pentru care marile companii sunt interesate în special de identificarea şi promovarea grupurilor de oameni inteligenţi, nu neapărat a indivizilor creativi şi deştepţi.

 

O echipă de cercetători din cadrul MIT a studiat aceste fenomene sociale şi a descoperit că la fel cum unii indivizi sunt mai inteligenţi decât alţii, la fel şi unele grupuri sau echipe de oameni sunt mai inteligente decât altele, mai ales când vine vorba de îndeplinirea unor sarcini şi obiective.

 

În cele două studii efectuate se cercetătorii americani au fost implicaţi 699 de oameni care au lucrat în grupuri mici, de 2-5 persoane.

 

Conform primelor rezultate, factorul „c”, care desemna inteligenţa generală, colectivă, nu era strâns legat cu inteligenţa comună a tuturor membrilor fiecărui grup, ci era corelat cu distribuirea în mod egal a conversaţiilor importante şi nu în ultimul rând cu proporţia femeilor din toate grupurile.

 

Cercetătorii au constatat prin intermediul studiilor şi experimentelor că femeile pot să-şi „citească” mult mai bine interlocutorii decât bărbaţii şi pot de asemenea să intuiască mult mai bine stările sufleteşti ale acestora.

 

În al doilea rând, relaţionările dintre coechipierii inteligenţi şi grupurile inteligente se complică din cauza problemelor pentru a căror rezolvare este neceasară prezenţa unei singure perosoane.

 

Dacă se cere unei echipe formată din oameni să rezolve probleme de calcul diferenţial şi niciunul dintre ei nu se pricepe la genul acesta de calcule matematice, este foarte puţin probabil ca aceştia să o rezolve pe cale emoţional-afectivă. Însă, dacă problema poate fi rezolvată de un singur individ cu afinităţi matematice, dar care poate fi stimulat emoţional de membri grupului, atunci grupul este de-a dreptul imbatabil.

 

Cu alte cuvinte, la nivel macro, EQ este mai important decât IQ. Studiul a mai scos al iveală şi alte detalii interesante.

Anume că Internetul duce la distrugerea abilităţilor înnăscute ale oamenilor, ucide inteligenţa emoţională şi transformă oamenii în roboţi.

 

Apoi, relaţia istorică dintre educaţie, pregătire şi învăţătură şi câştigul salarial era una simplă: cei care învaţă mai mult vor câştiga mai mulţi bani. Cum raportul femeilor cu titluri universitare şi cursuri absolvite este în continuă creştere, în viitor este foarte probabil ca cele mai bine plătite slujbe să fie ocupate de femei.

 

În confruntarea directă cu bărbaţii pe piaţa locurilor de muncă, femeile au două mari avantaje: dorinţa sporită de a învăţa, plus tendinţa de a absolvi cât mai multe cursuri şi specializări, plus capacitatea emoţional-afectivă mai mare decât a bărbaţilor, calitate care le face să coalizeze în jurul lor grupuri de persoane inteligente.

 

Sursa: The Atlantic