„Geminidele sunt preferatele mele, deoarece sfidează orice explicaţie”, a declarat într-un comunicat de presă Bill Cooke, astronom la NASA.
Astronomii au identificat abia recent cauzele care stau la baza acestei ploi de meteoriţi, în ciuda faptului că au avut posibilitatea de a o observa şi studia încă din 1862.
Abia în 1983 satelitul IRAS, lansat de NASA, a contribuit la depistarea sursei misterioase a Geminidelor – un corp ceresc mic, teluric, denumit 3200 Phaeton. Cele mai multe ploi de meteoriţi se produc atunci când particulele lăsate în urmă de o cometă cad pe Pământ şi ard în armosfera terestră. Rezultatul acestui proces: apariţia „stelelor căzătoare”.
O ploaie de meteoriţi se produce atunci când un număr mare de stele căzătoare pot fi văzute într-un interval de timp foarte mic. În acest an, ploaia de meteoriţi Geminide va cuprinde între 60 şi 80 de stele căzătoare pe oră.
Dar, spre deosebire de ploile de meteoriţi obişnuite, 3200 Phaeton nu este o cometă, ci un asteroid. Dintre cele 12 ploi de meteoriţi din 2014, aceasta va fi singura care va proveni dintr-un asteroid, potrivit American Meteor Society.
Cele trei diferenţe importante dintre asteroizi şi comete sunt următoarele:
În ciuda faptului că asteroizii îşi păstrează cea mai mare parte a materialului component, Geminidele reprezintă una dintre cele mai spectaculoase ploi de meteoriţi din acest an, deoarece foarte multe resturi meteorice cad pe Terra, a precizat Bill Cooke.
„Din toată cantitatea de resturi meteorice prin care Terra trece în fiecare an, Geminidele sunt de departe cele mai masive. Dacă se adună cantitatea de praf din fluxul Geminidelor, ea depăşeşte toate celelalte fluxuri de praf meteoric de până la 500 de ori”, a precizat savantul american.
Motivul aflat în spatele acestui fenomen a rămas un mister.
În 2009, doi cercetători specializaţi în planetologie, de la Universitatea California din Los Angeles, au încercat să îl desluşească, dar în cele din urmă au găsit mai multe întrebări decât răspunsuri.
Atunci când asteroidul 3200 Phaeton s-a aflat foarte aproape de Soare, la jumătatea distanţei dintre astru şi planeta Mercur, cei doi oameni de ştiinţă au remarcat că asteroidul a strălucit, temporar, de două ori mai puternic decât o făcea de obicei. Savanţii au considerat că asteroidul ejecta în acel moment o cantitate mare de praf.
Un nor mare de praf ar fi întunecat lumina Soarelui, făcând astfel ca obiectul în sine să pară mai strălucitor. Praful ar fi apărut în urma desprinderii rocilor din corpul asteroidului, o consecinţă a căldurii intense emise de Soare, aflat la o distanţă atât de mică. Cei doi savanţi au dat acestui fenomen denumirea de „cometă telurică”.
Există însă o mare problemă cu această teorie a „cometelor telurice”. Cantitatea de praf adăugată fluxului de resturi meteorice era insignifiantă – circa 0,01% din masa totală a fluxului de deşeuri meteorice, fiind insuficientă pentru a explica acea strălucire spectaculoasă a meteoritului în fiecare an.
„Pur şi simplu nu ştim”, a adăugat profesorul Cooke. „Fiecare lucru nou pe care îl aflăm despre Geminide pare să adâncească şi mai mult misterul”, a concluzionat savantul american.
Potrivit site-ului Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, în noaptea de 13-14 decembrie, Pământul va trece printr-o zonă în care se află cantităţi mari de praf lăsate de asteroidul 3200 Phaeton. La contactul cu atmosfera particulele de praf se vor aprinde în gazele atmosferice, lăsând dâre luminoase pe cer – stelele căzătoare.
Majoritatea stelelor căzătoare din perioada 4-17 decembrie par să provină din constelaţia Gemini (Gemenii). Din acest motiv aceşti meteori se numesc Geminide.
Sursa: MEDIAFAX