De ce ne este poftă uneori de alimente dulci?

Într-o serie de experimente pe şobolani, cercetătorii de la Imperial College din Londra au descoperit un mecanism care pare să „simtă” cât de multă glucoză ajunge la creier şi determină animalele să caute o sursă suplimentară de glucoză în cazul în care detectează un deficit. În cazul oamenilor, ar putea avea un rol în controlarea nevoii de dulciuri şi alimente bogate în amidon.

Glucoza, o componentă a carbohidraţilor, este principala sursă de energie utilizată de neuroni.

• Protest Greenpeace la Forumul Economic Mondial: ce mesaje au afișat activiștii?
• Europa trebuie să învețe cum să aibă grijă de ea însăși, avertizează Volodimir Zelenski

„Creierul nostru se bazează în mare parte pe glucoză pentru energie, dar în trecutul nostru evoluţionar aceasta ar fi putut fi greu de obţinut. Deci avem o preferinţă înrădăcinată adânc pentru alimente bogate în glucoză şi le căutăm”, a declarat James Gardiner, care a condus studiul şi a publicat descoperirile în ediţia de luni a Journal of Clinical Investigation.

Echipa de cercetători a pornit de la o ipoteză potrivit căreia o enzimă, numită glucokinază, implicată în procesul de detectare a glucozei în ficat şi pancreas, ar putea avea un rol în controlarea dorinţei privind aportul de glucoză.

Glucokinaza se găseşte în hipotalamus, parte a creierului care controlează mai multe funcţii, printre care şi aportul de hrană.

În cadrul experimentelor, savanţii au descoperit că, atunci când şobolanii petrec 24 de ore fără hrană, nivelul de activitate al glucokinazei din hipotalamus creşte puternic.

Şobolanilor li s-a dat acces la o soluţie care conţinea glucoză, dar li s-a oferit şi hrana lor normală. Când cercetătorii au crescut activitatea glucokinazei în creier folosind un virus, şoarecii au consumat mai multă glucoză, preferând-o hranei normale. Când activitatea enzimei era redusă, animalele au consumat mai puţină glucoză.

Gardiner a declarat că, în cazul oamenilor, ar putea fi posibilă reducerea nevoii de glucoză prin schimbarea dietei, iar un medicament care ar putea acţiona asupra acestui sistem ar putea să prevină obezitatea.

„Foarte probabil, oamenii au niveluri diferite ale acestei enzime, astfel că lucrurile funcţionează diferit în cazul fiecărei persoane”, a spus Gardiner.

„În cazul unora, mâncatul de alimente mai bogate în amidon la începutul mesei ar putea fi o metodă de a obţine sentimentul de saţietate mai rapid, ţintind practic acest sistem, ceea ce ar însemna că mănâncă mai puţin per total”, a mai spus James Gardiner.

Sursa: Mediafax