Iată câteva ipoteze explicative.
Câinii încearcă să audă mai bine ceea ce spunem
La câini – care au un auz mult mai bun decât al omului -, pavilioanele urechilor sunt foarte mobile, ceea ce îi ajută să localizeze mai precis sursa unui zgomot. De asemenea, câinii sunt capabili, printr-un mecanism specific de la nivelul creierului, să evalueze diferenţa infimă dintre momentele când sunetul ajunge la una dintre urechi şi momentul când ajunge la cealaltă.
Uşoarele schimbări de poziţie ale capului aduc informaţii în plus, care îl ajută pe câine să determine direcţia din care vine sunetul şi distanţa până la sursa lui.
Încearcă să înţeleagă ce spunem
Este explicaţia propusă de Steven R. Lindsay’ în cartea sa „Handbook of Applied Dog Behavior and Training”: când un câine aude vocea umană, încearcă să identifice cuvintele sau tonurile pe care le cunoaşte şi care sunt asociate cu o răsplată, cum ar fi scoaterea la plimbare sau oferirea unei delicatese.
Muşchii urechii medii a câinelui sunt controlaţi de acea parte a creierului care este responsabilă şi de expresiile faciale şi de mişcările capului, aşa că, atunci când un câine îşi înclină lateral capul, încearcă, de fapt să perceapă ceea ce spunem şi să ne comunice, în acelaşi timp, că ne ascultă.
Ne pot vedea mai bine
În încercarea de a ne înţelege atunci când le vorbim, câinii sunt atenţi nu numai la cuvinte şi la ton, ci şi la expresia feţei oamenilor, la limbajul postural şi la mişcările lor. De aceea, e important să ne vadă bine feţele.
Unii cercetători cred că de aceea câinii îşi tot mişcă lateral capetele: ca să vadă mai bine chipurile oamenilor care le vorbesc. Un specialist, dr. Stanely Corren, e de părere că acest comportament e mai accentuat la câinii cu botul lung, deoarece acestora le e mai dificil să ne vadă bine feţele (ca şi cum noi am ţine un pumn în dreptul nasului şi am încerca să privim drept în faţă, spune el); în schimb, câinii cu bot scurt, cu feţe plate (precum pekinezii, de pildă), îşi înclină mai puţin capul, deoarece ne percep feţele cu mai multă uşurinţă, vederea lor nefiind obstrucţionată de bot.
În sprijinul ipotezei sale, el citează rezultatele unui sondaj online, realizat chiar de el, cu participarea a 582 de deţinători de câini: 71% dintre cei care aveau câini cu boturi lungi declarau că animalul lor îşi înclină adesea capul când i se vorbeşte, dar numai 52% dintre persoanele care aveau câini cu feţe plate spuneau acelaşi lucru.
Noi îi învăţăm să facă aşa
Câinii sunt tare simpatici când îşi înclină capul în acest fel, iar oamenii au tendinţa de a răspunde acestui comportament „drăgălaş” într-un mod pozitiv, care întăreşte comportamentul respectiv, adesea răsplătind câinele cu mângâieri sau bunătăţi.
Prin urmare, câinii se vor simţi încurajaţi să facă mereu acest gest.
Sursa: MNN