Recent, ele au identificat un miros uman specific, sulcaton, drept o bună sursă de hrană şi de atunci au preferat sângele oamenilor.
Ipoteza este prezentată într-un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Rockefeller din Statele Unite. Ei au analizat genele a două specii de ţânţari care au diete diferite: cel negru (Aedes aegypti formosus) şi cel maroniu (Aedes aegzypti aegypti).
Primul este specia care răspândeşte virusul febrei galbene şi alte virusuri care provoacă boli grave. El preferă sângele uman, în timp ce vărul său, ţânţarul maroniu, preferă sângele animalelor din pădure.
Cercetătorii au decis să obţină pui hibrizi, combinând cele două specii. Apoi au separat insectele în două grupuri, în funcţie de preferinţa lor pentru sânge şi au analizat genele acestora.
Există 14 gene legate direct de preferinţa pentru sângele uman, mai ales un receptor genetic la mirosul uman, Or4, care este foarte activ la specia ţânţarului negru.
Mirosul la care aceştia sunt sensibili este sulcaton, unul din sutele de substanţe chimice care alcătuiesc mirosul corporal al oamenilor.
Schimbarea dietei a dus inevitabil şi la migrarea acestor ţânţari spre regiunile locuite de oameni.
Este o schimbare foarte bună pentru evoluţia lor. Oamenii trăiesc în grupuri mari, au acces mereu la surse de apă şi nu au păr pe corp, fiind practic sursa ideală de hrană pentru aceste insecte amatoare de sânge.
Sursa: Science Alert