A fost descoperită o reptilă marină preistorică din vremea dinozaurilor – „veriga lipsă” în evoluţia acestor animale

Descoperirea – publicată în jurnalul Nature –  a fost făcută de oamenii de ştiinţă de la University of California – Davis şi reprezintă, în evoluţia ihtiozaurilor, un stadiu necunoscut anterior. 

Ihtiozaurii erau reptile marine care au trăit acum 250 de milioane de ani, fiind contemporane cu dinozaurii. Se considera că ei descindeau din reptile terestre, care se adaptaseră ulterior la mediul acvatic, dar până acum nu fuseseră descoperite fosile care să dovedească trecerea lor de la viaţa terestră la cea acvatică.

• Trucul foarte simplu prin care oamenii pot să comunice cu pisicile
• Cât de compatibil este adevărul cu democrația?

Dar fosila nou descoperită demonstrează exact acest lucru, spune conducătorul studiului, prof. Ryosuke Motani. 

Fosila, cu lungimea de cca. 0,5 metri, a fost descoperită în apropiere de oraşul Shanghai şi datează din perioada Triasicului, având vârsta de aproximativ 248 de milioane de ani. Specia a fost denumită Cartorhynchus lenticarpus şi este cel mai mic ihtiozaur cunsocut până în prezent. Grupul ihtiozaurilor a cuprins numeroase specii, unele de dimensiuni impresionante, ajungând la 9 metri lungime.

Spre deosebire de speciile de ihtiozauri complet adaptate la viaţa marină, care aveau corpuri hidrodinamice asemănătoare cu cele ale delfinilor, această specie are nişte înotătoare neobişnuit de mari şi cu articulaţii foarte flexibile, care i-ar fi permis să se deplaseze şi pe uscat, târându-se ca o focă; cercetătorii consideră că ar fi fost o specie amfibie, petrecându-şi viaţa atât în apă, cât şi pe ţărm. De asemenea, spre deosebire de boturile alungite ale ihtiozaurilor marini, ihtiozaurul amfibiu avea un bot scurt, ca al reptilelor terestre.

Scheletul cuprinde oase mai groase decât cele descoperite la alte specii de ihtiozauri; paleontologii sunt de părere că majoritate reptilelor terestre care au trecut la viaţa acvatică şi-au dezvoltat, iniţial, un corp mai greu, cu oase mai groase, pentru a înota prin valurile puternice din apropierea ţărmului, atunci când intrau în mare.

Surse: Science Daily, Mail Online