În ultimul deceniu, tot mai multe cazuri de tulburări comportamentale impulsive legate de medicamentele agoniste au fost raportate, dar, de cele mai multe ori, problemele dispar în momentul în care persoanele afectate încetează să mai ia aceste medicamente, potrivit cercetătorului Thomas J. Moore de la Institutul pentru Practici Medicale Sigure din Alexandria, Virginia, autorul principal al studiului, citat de Reuters.
Medicamentele agoniste pentru dopamină (care activează receptorii nervoşi pentru acest hormon, n.r.) sunt responsabile pentru comportamente impulsive anormale în cazul a 14% dintre pacienţi, potrivit unei informări de pe site-ul Fundaţiei pentru Maladia Parkinson referitor la un studiu efectuat anterior.
Pentru a analiza această legătură, echipa condusă de Thomas J. Moore a analizat 2,7 milioane de ocurenţe ale unor efecte secundare negative grave ale medicamentelor, raportate cu ajutorul sistemului agenţiei americane pentru medicamente (FDA) între 2012 şi 2013, în Statele Unite şi alte 21 de ţări.
Cercetătorii au identificat 1.580 de ocurenţe ale unor tulburări de comportament, 710 legate de medicamentaţia agonistă pentru dopamină şi 870 asociate altor medicamente.
Medicamentele care activează receptorii de dopamină au fost de cele mai multe ori prescrise pentru tratarea maladiei Parkinson, dar, deşi mai rar, şi pentru sindromul picioarelor neliniştite, o afecţiune neurologică, senzitivo-motorie, care afectează calitatea vieţii prin oboseala generată de tulburările de somn.
Pacienţii care au luat medicamentele agoniste pentru dopamină erau de 277 de ori mai predispuşi la a experimenta tulburări comportamentale decât cei care luau alte medicamente, potrivit unei declaraţii a profesorului Moore.
„Acest fapt ne arată că raportările de asociere a unui medicament cu comportamente precum participarea obsesivă la jocuri de noroc sau activitatea sexuală intensă sunt extrem de rare, cu excepţia acestui tip de medicamente”, a explicat cercetătorul.
Rezultatele cercetării arată o creştere a riscului de apariţie a unor tulburări de comportament, iar riscurile ar putea fi de fapt mult mai mari, din moment ce studiul se bazează doar pe cazurile raportate oficial, potrivit lui Joshua J. Gagne, de la Brigham and Women’s Hospital şi Harvard Medical School din Boston, care a scris un articol privind cercetarea, publicat online pe 20 octombrie, în JAMA Internal Medicine.
Studiul a găsit o legătură şi între tulburările de comportament şi medicamentele antidepresive şi antipsihotice, dar asocierea este mai slabă decât în cazul tratamentelor contra bolii Parkinson.
Medicamentele agoniste pentru dopamină, care includ pramipexol, ropinirol, cabergolină, bromocriptină, rotigotină şi apomorfină, activează receptorii celulari pentru dopamină chiar şi în absenţa dopaminei înseşi.
Autorii studiului spun că toate aceste medicamente ar trebui să fie însoţite de avertismente clare privind riscurile de tulburări comportamentale pe care le pot induce, lucru care nu se întâmplă în prezent.
Dopamina joacă un rol complex în controlarea comportamentului, iar medicamentele care afectează modul în care creierul foloseşte acest hormon ar putea reduce pragul pentru comportamente impulsive, a declarat Gagne.
„Aflăm din ce în ce mai multe despre cum funcţionează. Este perfect logic, din punct de vedere biologic, să existe această relaţie de cauzalitate”, a adăugat Gagne, care a precizat că rezultatele acestui studiu ar putea fi cea mai bună dovadă pe care medicii o vor avea vreodată privind efectele comportamentale ale acestor medicamente, din moment ce mulţi pacienţi sunt reticenţi în a vorbi despre comportamentele sexuale problematice sau implicarea în jocuri de noroc.
„Medicii ar trebui să înţeleagă şi să cântărească bine riscurile şi beneficiile. Este o diferenţă foarte mare între pacienţii care suferă de un stadiu avansat al bolii Parkinson, care nu le permite să aibă control asupra funcţiilor motorii, şi un pacient care suferă de un caz uşor de sindrom al picioarelor neliniştite”, a avertizat Joshua J. Gagne.
Sursa: Mediafax