Cum arătau strămoşii cangurilor? Ca nişte iepuri gigantici mergând pe picioarele din spate, spun specialiştii

Publicat: 16.10.2014

Un cangur uriaş, azi dispărut, avea un schelet adaptat pentru mers, nu pentru salturi, cum au cangurii de azi, arată cercetătorii de la Brown University într-un articol recent.

Cercetătorii au analizat oasele membrelor unei rude a cangurilor actuali, un animal din subfamilia Sthenurinae, care a evoluat acum aproximativ 11-16 milioane de ani, dispărând în urmă cu 11.700-126.000.

Grupul sthenurinelor cuprindea aproximativ 30 de specii, iar la cele mai mari (precum Procoptodon goliah), exemplarele cântăreau aproape 250 kg – aproape de 3 ori mai mult decât cei mai mari canguri actuali.

Dar ar fi putut nişte animale atât de mari şi grele să se deplaseze în salturi?

Cercetătorii au comparat membrele acestor canguri giganţi cu cele al cangurilor actuali şi au constatat că uriaşii dispăruţi nu aveau specializările anatomice necesare pentru deplasarea prin sărituri rapide, cum fac cangurii de azi.

În schimb, cangurii extincţi aveau un mers biped – mergeau păstrăndu-şi corpul în poziţie verticală. E posibil ca speciile mai mici de sthenurine să fi ţopăit ocazional, dar cele mari nu puteau decât să păşească.

Aceste mari sthenurine arătau probabil „ca nişte iepuri enormi, mergând pe picioarele din spate”, spune Christine Janis, conducătoarea studiului publicat în PLOS ONE.

Cangurii uriaşi, azi dispăruţi, din grupul sthenurinelor, nu puteau sări, ci păşeau pe picioarele din spate, arată un studiu recent. Credit: JANIS, ET AL.