Diferenţele de comportament între comunităţile de cimpanzei îi fascinează pe cercetători de decenii: în unele dintre aceste comunităţi, cimpanzeii folosesc unelte, în altele nu; sau sunt folosite unelte diferite pentru aceeaşi activitate, explică dr. Catherine Hobaiter de la University of St Andrews, care a condus cercetările asupra unui grup de cimpanzei din pădurea Budongo, Uganda.
„Aceste variaţii comportamentale au fost descrise drept «culturale», ceea ce, în termeni umani, înseamnă că se răspândesc atunci când un individ învaţă de la altul; dar, în cele mai multe cazuri, e vorba despre comportamente care există de multă vreme şi e greu de aflat cum s-au extins ele la început, în cadrul grupului”, spune dr. Hobaiter.
Însă, în cazul de faţă, cercetătorii au fost deosebit de norocoşi: au reuşit să filmeze apariţia şi răspândirea a două noi comportamente legate de folosirea unor unelte – lucru care se întâmplă foarte rar în cazul filmării unei specii în sălbăticie. Rezultatele au fost publicate în jurnalul PLOS Biology.
Cercetătorii au investigat răspândirea utilizării unor noi versiuni ale „buretelui din frunze”, unealtă folosite de cimpanzei pentru a bea apă: maimuţele fac un ghemotoc de frunze pe care îl înmoaie în apă şi apoi sorb apa din el. De obicei, de fiecare dată cînd vor să bea apă, fac un „burete” de frunze nou.
În grupul de cimpanzei studiat, au fost observaţi diferiţi indivizi care dezvoltaseră două variante noi: un „burete de muşchi” (făcut din muşchi sau dintr-un amestec de frunze şi muşchi) şi refolosirea unui burete de frunze (utilizarea unui burete de frunze lăsat lângă sursa de apă cu prilejul unei vizite precedente).
Niciuna dintre aceste variante nu mai fusese observată la acest grup de cimpanzei, în cursul a peste 20 de ani de observaţii continue.
Cimpanzeii sunt consideraţi „cele mai culturale” dintre animalele non-umane, dar marea majoritate a studiilor s-au concentrat asupra transmiterii comportamentelor între cimpanzei aflaţi în captivitate.
Ca urmare, aceste studii au fost adesea criticate, argumentându-se că, de vreme ce nu există dovezi suficiente asupra existenţei acestor comportamente „culturale” în condiţii normale de viaţă, în sălbăticie, e greu de susţinut că există o legătură între „cultura” cimpanzeilor şi cultura umană.
Acum, însă, pentru prima dată, a fost documentată transmiterea socială a unor noi comportamente în cadrul unui grup, ceea ce oferă o bază mai solidă pentru studierea relaţiei dintre cultura animalelor şi cea umană şi pentru a imagina modul în care a evoluat cultura la specia umană.
Totuşi, în cazul omului, s-a întâmplat, la un moment dat, ceva care a produs un salt calitativ major în ceea ce priveşte comportamentele transmise, ceea ce a făcut cultura umană mult mai complexă decât orice fel de cultură observată la animale.
Şi tocmai acest salt calitativ în evoluţia noastră este aspectul care trebuie studiat şi înţeles, afirmă un alt om de ştiinţă, dr Thibaud Gruber, de la Universitatea din Neuchâtel.
Sursa: Mail Online