Oamenii de ştiinţă care încearcă să descopere o metodă de prezicere a cutremurelor au găsit cea mai promiţătoare pistă de până acum, după ce au identificat modificări ale compoziţiei chimice a apelor subterane cu până la şase luni înaintea producerii unui seism, potrivit theguardian.com.
Mişcările telurice masive pot ucide sute de mii de oameni, cum s-a întâmplat în Haiti în 2010, iar seismele sunt în prezent singurele dezastre naturale care nu pot fi prezise. Unii experţi cred că prezicerea precisă a momentului, locului şi magnitudinii unui cutremur ar putea rămâne un vis imposibil de atins.
Anterior, cercetătorii au examinat emisiile de radon, un gaz radioactiv, cartografierea termică şi chiar comportamentul bizar al animalelor înaintea unui seism, dar fără succes.
Dar acum, geologii care analizează săptămânal din punct de vedere chimic apele subterane în nordul Islandei, un proiect demarat în urmă cu cinci ani, au descoperit schimbări majore în intervalul a patru până la şase luni înaintea a două cutremure care au avut loc în 2012 şi 2013.
Cutremurele au fost semnificative, având magnitudinea de peste 5, şi s-au produs la 75 de kilometri de locul de unde se prelevau eşantioanele de apă subterană.
„Nu înseamnă că putem deja prezice cutremurele, dar am demonstrat, cel puţin, că ceva se întâmplă înaintea unui seism”, a declarat profesorul Alasdair Skelton, de la Universitatea din Stockholm, Suedia, cercetătorul şef al cărui studiu a fost publicat în Nature Geoscience.
„(Descoperirea, n.r) este foarte foarte interesantă, pentru că arată existenţa unui proces căruia îi sunt supuse rocile înaintea cutremurului. Subliniem faptul că studierea din punct de vedere chimic a compoziţiei apelor subterane este o ţintă viitoare pentru alte studii referitoare la prezicerea seismelor”, a spus Alasdair Skelton.
Faptul că schimbările chimice au fost descoperite înainte de producerea a două cutremure diferite semnificative este foarte important, pentru că arată că nu este vorba despre o simplă coincidenţă, potrivit cercetătorului suedez, care susţine că probabilitatea unei coincidenţe este 100.000 la unu.
Dovada anterioară referitoare la schimbările de ordin chimic din apele subterane a fost observată la apa de izvor îmbuteliată înainte şi după cutremurul din Kobe, Japonia, din 1995, care a cauzat moartea a 6.400 de oameni. Analizarea apei din Kobe a arătat şi atunci modificări de ordin chimic, dar cercetătorii au avut prea puţine date pentru a stabili o legătură cu cutremurul, convingătoare din punct de vedere statistic.
Schimbările chimice apar, potrivit cercetătorilor, pe măsură ce tensiunea din interiorul rocilor creşte, înaintea seismelor, şi dă naştere unor mici crăpături care conectează între ele mai multe straturi acvifere, permiţând apelor să se amestece.
Pasul următor este înţelegerea mai bună a procesului prin care aceste modificări au loc şi apoi verificarea posibilităţii ca aceste procese să aibă loc şi în alte zone ale globului. Rocile din Islanda sunt de un singur tip, bazalt, şi este posibil ca, în zonele unde există mai multe tipuri de rocă, schimbările chimice să fie mai evidente.
Sursa: Mediafax