Cum ne stresăm pisicile: o anumită mentalitate a oamenilor le deranjează foarte tare pe feline

Unii oamenii se aşteaptă ca pisicile să fie la fel de sociabile ca şi câinii, să se arate nerăbdătoare să fie mângâiate şi să le placă să stea în preajma altor pisici.

Dar aceste trăsături pur şi simplu nu sunt caracteristice pisicilor, spune dr. John Bradshaw, specialist în comportamentul animalelor. 

• Mulți oameni suferă fără să știe de „ura față de mișcare”
• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție

Câinii erau sociabili încă dinainte de a fi domesticiţi explică el. Spre deosebire de câine, pisica e încă la jumătatea drumului între animal sălbatic şi animal domestic şi nu-i face mare plăcere să trăiască în secolul XXI. 

În trecut, pisicilor li se pretindea doar să ferească hambarul şi casa de şoareci şi şobolani şi se descurcau foarte bine, spune dr. Bradshaw. În ultimele decenii, însă, am început să aşteptăm altceva de la ele şi încercăm să le transformăm în animale de companie, sociabile şi afectuoase faţă de om.

Dar, de cele mai multe ori, ele nu se pot comporta astfel; asta nu însemnă că nu şi-ar iubi stăpânii, ci doar că au „propriile lor vieţi”  şi interese (chiar şi o viaţă secretă, uneori).

Încercarea de a le trata ca pe câini, de a le impune tovărăşia omului sau a altor indivizi din propria specie, le stresează, iar o pisică stresată se poate îmbolnăvi de tot felul de afecţiuni, de pildă dermatită sau cistită.

Iată două recomandări din partea dr. Bradshaw pentru îmbunătăţirea relaţiilor oamenilor cu pisicile lor:

• e mai probabil ca pisica să petreacă mai mult timp cu un om dacă face ea „primul pas”, decât dacă omul e cel care iniţiază contactul
• dacă plănuiţi să mai aduceţi în casă încă o pisică, pe lângă cea pe care o aveţi, e preferabil să aduceţi mai întâi mirosul pisicii noi, pe o batistă. ”E ca şi cum pisicile ar face schimb de fotografii, înaintea unei întâlniri pe nevăzute”, spune dr. Bradshaw.

Sursa: Fox News