Mai întâi, trebuie menţionat că există mai multe tipuri de lacrimi: cele provocate de o emoţie puternică (bucurie sau tristeţe) şi cele involuntare, care nu sunt produse de emoţii, ci de cauze externe (de exemplu atunci când tăiem ceapă).
Când o lacrimă este produsă de glanda lacrimală care se află între globul ocular şi pleoapă, persoana clipeşte involuntar şi astfel lacrima acoperă ochiul.
Apoi, există două situaţii: ori lacrima se usucă în punctul lacrimal, ori începe să curgă pe obraz.
Totodată, lacrimile pot fi de trei tipuri: bazale, reflexe sau psihice. Cele bazale au ca rol umezirea ochiului. Cele reflexe apar atunci când ochiul este iritat de factori externi, de exemplu când este tăiată ceapa. Al treilea tip îl reprezintă lacrimile psihice, care apar atunci când plângem din cauza unei emoţii.
Aceste lacrimi conţin un analgezic natural, numit leucină encefalină, care ne ajută să ne simţim mai bine după o criză de plâns.
Cum se declanşează de fapt plânsul? O emoţie puternică este procesată de sistemul limbic (mai ales de hipotalamus), care este legat de sistemul nervos autonom (cel asupra căruia nu avem control).
Acest sistem, prin neurotransmiţătorul numit acetilcolină, are control asupra sistemului lacrimal, stimulând producţia de lacrimi.
Când plângem ne creşte ritmul cardiac, începem să transpirăm şi simţim „un nod în gât” pentru că respirăm mai încet.
Sursa: The Independent