După impact, plantele cu creştere sezonieră, rapidă, au început să se dezvolte spectaculos şi au depăşit plantele veşnic verzi, dominante până atunci în flora Pământului.
Nu se aplică aici principiul „supravieţuirii celui mai apt”: impactul a determinat efectiv o „resetare”, crede dr. Benjamin Blonder, de la University of Arizona.
De fapt, acest eveniment ar explica de ce, azi, pe planetă predomină pădurile formate din specii cu creştere sezonieră, cu frunze căzătoare (decidue), nu din plante veşnic verzi (sempervirescente, sau cu frunze persistente).
Speciile cu frunze căzătoare, care cresc repede şi îşi leapădă frunzele într-o anumită perioadă a anului, erau capabile în mai mare măsură să reziste schimbării de condiţii ambientale generate de impact. Căderea asteroidului a produs probabil o schimbare a climei asemănătoare unei „ierni nucleare”, din cauza ridicării în atmosferă a unei mari cantităţi de praf, care a întunecat cerul, împiedicând în bună măsură razele Soarelui să ajungă la Pământ.
Plantele sempervirescente au frunze ce cresc încet, cu costuri energetice ridicate, dar sunt păstrate o perioadă lungă de timp. La plantele cu frunze căzătoare, frunzele sunt „fabricate” mai repede şi mai ieftin, ţin mai puţin, dar sunt înlocuite cu uşurinţă.
Studiul, publicat în Public Library of Science Biology, a analizat cca. 1000 de fosile de plante, colectate dintr- formaţiune geologică din SUA, numită Hell Creek.
Analiza a arătat că, după impactul asteroidului, a avut loc o schimbare majoră în flora Pământului, o trecere de la predominanţa speciilor sempervirescente la cea a plantelor cu frunze căzătoare.
Studiul arată că evenimentul catastrofic nu a afectat în mod egal toate formele de viaţă, dar a influenţat decisiv modul în care este azi alcătuită biosfera terestră.
Sursa: Mail Online