Probabil că o asemenea interdicţie înseamnă, pentru generaţia tânără, o condamnare la plictiseală sau o pedeapsă foarte aspră, comentează publicaţia britanică. În schimb, copiii lui Jobs se aşezau în jurul mesei, la bucătărie, şi stăteau de vorbă unii cu alţii.
Dezvăluirea şocantă potrivit căreia copiii lui Jobs nu erau nişte „super-tocilari dependenţi” de Internet a fost făcută de către jurnalistul american Nick Bilton, care şi-a amintit o conversaţie cu cofondatorul Apple în 2010, cu un an înainte de moartea acestuia. Jobs l-a sunat ca să i se plângă că are o problemă de percepţie a iPad, care tocmai era pus în vânzare.
Bilton scrie în The New York Times că, după ce a fost „tocat mărunt” de Jobs, a fost şocat de răspunsul pe care acesta i l-a dat la o întrebare prin care, de fapt, voia să schimbe subiectul.
„Deci, copiii dumneavoastră probabil că iubesc iPad-ul?”, l-a întrebat el. „Nu l-au folosit. Limităm cât mai mult folosirea tehnologiei de către copiii noştri acasă”, i-a replicat Jobs.
Bilton scrie că i-a răspuns „printr-un suspin şi o tăcere plină de uimire”. „Mi-am imaginat locuinţa lui Jobs ca pe un paradis al tocilarilor, că pereţii erau nişte ecrane tactile uriaşe şi că masa pe care mâncau era făcută din iPad-uri”, adaugă el.
Walter Isaacson, autorul biografiei lui Steve Jobs, i-a spus mai târzu că „Steve insista ca în fiecare seară (copiii) să ia cina la masa mare şi lungă din bucătărie, discutând despre cărţi, istorie şi o mulţime de lucruri”. „Nimeni nu scotea vreun iPad sau computer. Copiii nu păreau deloc dependenţi de dispozitive”, a adăugat el.
Se pare că există o oarecare susţinere ştiinţifică a ideii că tehnologia modernă poate fi dăunătoare. Un studiu asupra unor copii de 11 şi 12 ani, publicat luna trecută, a arătat că eliminarea unor dispozitiv digitale – inclusiv a televizoarelor – timp de cinci zile, conduce la o îmbunătăţire a abilităţilor sociale ale acestora.
Surse: Mediafax, New York Times