Cohorta a fost constituită curând după cucerirea Daciei – în vremea împăratului Traian, în anul 106 e.n -., iar soldaţii au fost transferaţi în provincia romană Britania, unde urme ale prezenţei lor apar curând după anul 120 e.n.
Inscripţiile găsite arată că soldaţii daci au ajutat la construirea Zidului lui Hadrian (imaginea de mai jos), iar ulterior au staţionat la fortul de la Birdoswald, unul dintre punctele fortificate de pe traseul zidului.
În două inscripţii apare reprezentat un falx – cuţitul curbat caracteristic dacilor, care apare şi pe Columna lui Traian, în scena în care Decebal se sinucide cu o astfel de armă. (Aceasta este versiunea „oficială” în ceea ce priveşte moartea lui Decebal. Totuşi, recent, omul de cultură Dan Alexe a prezentat pe blogul său o altă versiune: regele dac a fost decapitat de un militar roman, care a fost decorat şi înaintat în grad, drept răsplată pentru această ispravă)
Este impresionant felul în care soldaţii daci din Britania romană îşi păstrau cultura: la peste 200 de ani de la înfrângerea lui Decebal şi la aproape 2000 km depărtare de Dacia, încă mai reprezentau falxul pe inscripţiile lor şi dădeau copiilor nume dacice, inclusiv pe cel de Decebal. O piatră de mormânt descoperită la Birdoswald comemorează moartea a doi băieţi cu nume dacice, unul numit chiar Decebalus, care a trăit numai câteva zile, şi altul cu numele de Blaesus, mort la vârsta de 10 ani.
Sursa: English Heritage