Unu din cinci adolescenţi români care au între 15 şi 18 ani nu merge la şcoală

Studiul privind copiii/tinerii din afara sistemului de educaţie i-a inclus pe cei care au urmat şcoala în trecut, dar au abandonat, precum şi pe cei care nu au frecventat niciodată şcoala.

Astfel, s-a putut stabili că aproape 183.000 de copii în anul şcolar 2010/2011 şi 174.000 de copii în 2011/2012 nu erau cuprinşi în sistemul de învăţământ.

• „Update Go4it” #10 aduce invitați de top din industria de gaming și educație
• Tinerii din China își schimbă stilul de viață și economisesc mai mulți bani ca niciodată

„Aceste cifre reprezintă 19 la sută din populaţia de 15-18 ani, proporţie ce rămâne constantă la nivelul celor doi ani asupra cărora s-a focalizat analiza. Segmentul de populaţie de vârstă corespunzătoare învăţământului secundar superior care prezintă riscul cel mai ridicat privind participarea la educaţie este reprezentat de copiii din mediul rural. Rata abandonului şcolar din anul 2011/2012 indică un risc crescut pentru elevii din zonele rurale: valoarea indicatorului este cu aproximativ 30 la sută mai mare în cazul acestora faţă de cei din urban”, rezultă din studiu.

Reprezentantul UNICEF în România, Sandie Blanchet, consideră că această rată de neparticipare şcolară în rândul adolescenţilor este foarte mare, atât pentru România, dar şi pentru Uniunea Europeană, cu consecinţe serioase.

Blanchet a precizat că, prin comparaţie, Bulgaria are o rată de necuprindere şcolară în rândul tinerilor de 15-18 ani de 12,5 la sută, iar Ungaria, de 11,5 la sută.

Reprezentantul UNICEF a mai atras atenţia şi asupra faptului că România alocă cel mai mic buget din UE pentru educaţie.

Studiul făcut de UNICEF a mai arătat că ratele repetenţiei în clasele a IX-a, a X-a şi a XII-a au fost cu peste 40 la sută mai mari în rândul elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban.

Rata abandonului în funcţie de mediul de rezidenţă şi de gen indică faptul că riscul cel mai înalt de excluziune prin abandon este asociat băieţilor din mediul rural.

La nivelul anului 2011, cea mai mare proporţie a populaţiei din afara sistemului de educaţie era în vârstă de 16 ani (aproape 85 la sută), iar aproximativ 81 la sută finalizaseră cel mult ciclul gimnazial.

„Această situaţie semnifică faptul că o proporţie importantă din populaţia de 15-18 ani necuprinsă în sistemul de învăţământ a fost supusă riscului excluziunii de la educaţie înainte sau cel mult la absolvirea gimnaziului. Proporţia de aproape 20 la sută a copiilor de etnie romă în segmentul populaţiei de 15-18 ani din afara sistemului de învăţământ reflectă situaţia defavorizată a acestora sub aspectul educaţiei”, a mai spus Sandie Blanchet.

Lucrează fără să fie plătiţi

Pe de altă parte, conform aceleiaşi cercetări, mai mult de jumătate dintre copiii din afara şcolii intervievaţi au afirmat că au lucrat în cursul ultimei săptămâni, aproape două treimi dintre ei fiind băieţi.

„Mai mult de 99 la sută dintre aceştia au lucrat, însă, fără contract de muncă”, se arată în studiu.

În privinţa participării la educaţie, rata brută de cuprindere în învăţământul secundar superior subliniază disparităţile dintre urban şi rural, diferenţele ajungând la 27-28 puncte procentuale, ceea ce evidenţiază faptul că o proporţie importantă a segmentului de tineri din zonele rurale nu frecventează liceul.

„Rata netă ajustată de cuprindere şcolară permite identificarea unor disparităţi privind participarea la educaţia de nivel secundar superior şi între diferitele regiuni de dezvoltare, diferenţele ajungând până la 23-26 puncte procentuale. Valoarea cea mai redusă a indicatorului este înregistrată în Regiunea Nord-Est, regiune cu nivel mai redus de dezvoltare economică, iar cea mai ridicată în Regiunea Bucureşti-Ilfov, cu cel mai înalt nivel de dezvoltare”, a arătat, la prezentarea studiului, directorul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, Ciprian Fartuşnic.

El a mai spus că cei mai mulţi tineri români părăsesc şcoala imediat după clasa a IX-a, iar majoritatea lor lucrează în agricultură sau în gospodărie, fără a fi plătiţi.

„Doar doi la sută dintre cei care sunt în afara sistemului au un loc de muncă şi primesc salariu, ceea ce înseamnă că este o mare problemă, pentru că ei nu au un viitor prea strălucit. Nu vor putea fi decât muncitori necalificaţi”, a mai spus Fartuşnic.

El a mai spus că tinerii care renunţă la şcoală provin din familii foarte sărace, dar şi din familii cu situaţie materială foarte bună, care îşi încurajează copiii să se ocupe de afacerile familiei, decât să continue studiile.

În acest context, specialiştii recomandă dezvoltarea intervenţiilor susţinute în nivelurile inferioare de învăţământ (ante şi preşcolar, primar, gimnazial) şi, în paralel, având în vedere dimensiunea îngrijorătoare a fenomenului de excludere din sistemul de educaţie în învăţământul liceal, o serie de politici şi măsuri de intervenţie focalizată, care trebuie să se afle printre priorităţile Ministerului Educaţiei.

Susţinerea unor politici educaţionale coerente şi a unor programe la nivel naţional pentru prevenirea abandonului şcolar în învăţământul primar, gimnazial şi secundar superior, dublate de măsuri de susţinere de continuare a studiilor după clasa a VIII-a în cazul copiilor cu oportunităţi reduse, pot conduce astfel, în mod direct, la diminuarea fenomenului de părăsire timpurie a sistemului de educaţie, mai spun specialiştii.

„În condiţiile în care participarea la învăţământul secundar superior prezintă, în continuare, disparităţi importante pe medii de rezidenţă, în defavoarea mediului rural, este nevoie de noi programe de sprijin pentru segmentul de tineri din această zonă, atât de prevenire, cât şi de intervenţie pentru reîntoarcerea la şcoală. Aceste măsuri pot viza, cu prioritate, anumite regiuni de dezvoltare, unde rata netă ajustată de cuprindere şcolară înregistrează cele mai scăzute valori (N-E, S, S-V)”, se mai arată în recomandările formulate.

Măsurile privind creşterea calităţii trebuie, de asemenea, să vizeze în mod sistematic atât unităţile de învăţământ de nivel secundar superior din mediul rural, cât şi toate unităţile care şcolarizează un număr ridicat de copii aflaţi în situaţie de risc: copii care provin din familii foarte sărace, copii de etnie romă, copii cu dizabilităţi.

De asemenea, în opinia specialiştilor, sistemul de educaţie trebuie să clarifice rolul şi statutul învăţământului profesional şi tehnic şi să promoveze mecanisme şi instrumente mai clare de adaptare a reţelei şi ofertei şcolare la realităţile pieţei muncii şi de implicare a angajatorilor.

Sursa: Mediafax