Dreadnoughtus schrani a trăit acum 77 de milioane de ani, era mai înalt ca o casă cu 2 etaje şi cântărea 65 de tone, adică aproximativ cât 12 elefanţi la un loc şi cât şapte Tyrannosaurus rex.
Dinozaurul făcea parte din grupul sauropode, avea gâtul foarte lung şi era erbivor.
Pentru a atinge acea talie impresionantă, dinozaurul Dreadnoughtus trebuia să mănânce în fiecare zi cantităţi fenomenale de vegetale.
Ken Lacovara, de la Universitatea Drexel din Philadelphia, a botezat noua specie Dreadnoughtus, care înseamnă „cel care nu se teme de nimic”, pentru că acest dinozaur era atât de mare că nu avea duşmani naturali. „Dreadnougths” desemnează şi un tip de cuirasat construit la începutul secolului trecut. Termenul „schrani” aduce un omagiu antreprenorului Adam Schran, care a sprijinit aceste cercetări ştiinţifice.
„Cu un corp de mărimea unei case, cu greutatea unei turme de elefanţi şi cu coada lui deosebit de puternică, Dreadnoughtus nu se temea de nimic”, a explicat Kenneth Lacovara.
Primele fosile ale noii specii au fost descoperite în Patagonia în anul 2005, când Lacovara a găsit un femur lung de 1,8 metri. Patru ani mai târziu, echipa lui dezgropase nu mai puţin de 145 de oase.
Paleontologii găsiseră practic rămăşiţele a doi dinozauri: unul mare, de la care aveau 115 oase şi altul mai mic, de la care identificaseră 30 de oase.
Din fericire, scheletul mai mare s-a conservat foarte bine, astfel că experţii pot să vadă exact cum erau legate între ele oasele, pentru a înţelege mai corect anatomia dinozaurului. Este cel mai complet schelet de sauropod găsit până acum.
În urmă cu 77 de milioane de ani, când trăiau aceşti uriaşi dinozauri, planeta era mai caldă, nu existau gheţari şi nivelul oceanelor era cu 61 de metri mai ridicat decât în prezent.
Cele două fosile de Dreadnoughtus le indică paleontologilor că exemplarele au murit din cauza revărsării bruşte a unui râu, care a transformat malul într-o mlaştină şi animalele au fost îngropate, conservându-se astfel foarte bine.
În urma analizei oaselor, experţii au aflat că exemplarul mai mare nu se oprise încă din creştere, deci nu era adult, pentru că oasele umerilor nu erau încă sudate.
Descoperirea a fost publicată în Scientific Reports.
Surse: Live Science,The Guardian