Oamenii de ştiinţă au descifrat un vechi mister: de ce expresia facială a furiei este universală. Iată care este scopul său!

Cercetătorii de la Universitatea California din Santa Barbara şi cei de la Universitatea Griffith din Australia au identificat avantajele funcţionale care au dus la apariţia acestui fel specific prin care oamenii îşi exprimă furia.

Studiul cercetătorilor americani şi australieni a fost publicat în revista Evolution and Human Behaviour.

„Această expresie este una universală şi multiculturală. Chiar şi copiii care sunt orbi din naştere au aceeaşi expresie când sunt furioşi, chiar dacă nu au văzut niciodată un chip furios”, a explicat Aaron Sell, profesor la Universitatea Griffith din Australia, coordonatorul studiului.

Expresia de furie de pe chipul unui om este obţinută prin acţiunea a şapte grupe de muşchi care se contractă după un anumit tipar.

Oamenii de ştiinţă au dorit să înţeleagă mai bine motivul pentru care evoluţia umană a ales acele grupe specifice de muşchi pentru a semnala starea de furie.

Analiza face parte dintr-un studiu mai larg care examinează funcţia evolutivă a furiei.

„Cercetările noastre iniţiale au arătat că furia a evoluat pentru a determina un comportament eficient de negociere în timpul unor conflicte de interese”, a explicat coordonatorul studiului.

Pornind de la ipoteza potrivit căreia furia este o „emoţie de negociere”, cercetătorii au ajuns la concluzia că primul pas constă în a comunica celeilalte părţi faptul că acel eveniment cauzator de furie nu este acceptabil şi că disputa nu se va încheia până când nu se va ajunge la un acord.

Acesta este motivul, spun autorii studiului, pentru care furia are o trăsătură facială care îi este asociată.

„Însă expresia de furie nu semnalează doar declanşarea unui conflict. Orice etalare a unei trăsături faciale ar putea face asta. Chipul înfuriat a evoluat la această formă specifică pentru că el transmite ceva mai mult despre persoana în cauză. Fiecare element este conceput pentru a-i intimida pe cei din jur, făcându-l pe individul furios să pară capabil să cauzeze mult rău dacă nu va fi ajutat să se calmeze”, a explicat Aaron Sell.

„Acest principiu de negociere prin ameninţare se aplică tuturor oamenilor”, a declarat la rândul său John Tooby, profesor de antropologie la Universitatea California din Santa Barbara.

„Studii anterioare au confirmat teoria potrivit căreia oamenii mai puternici se înfurie mai uşor, luptă mai des, se simt mai îndreptăţiţi să primească un tratament preferenţial, rezolvă conflictele mai mult în favoarea lor şi chiar favorizează soluţiile militare, în comparaţie cu oamenii mai puţin puternici din punct de vedere fizic„, a adăugat profesorul american.

Folosind imagini cu chipuri umane generate pe computer, cercetătorii au demonstrat că fiecare dintre componentele individuale ale unei feţe furioase le-a făcut pe acele persoane (generate pe computer) să pară mai puternice din punct de vedere fizic.

De exemplu, cea mai comună trăsătură a unui chip furios este o sprânceană coborâtă.

Cercetătorii au folosit imaginea computerizată a unei feţe umane obişnuite şi au apoi au modificat-o în două feluri: o fotografie prezenta o sprânceană coborâtă, iar cealaltă prezenta o sprânceană ridicată.

„Doar cu această singură diferenţă, niciuna dintre feţe nu părea furioasă. Dar, atunci când cele două feţe erau arătate unor oameni reali, aceştia spuneau că figura cu sprânceana coborâtă aparţine unui om puternic fizic”, a explicat profesorul Sell.

Experimentul a fost repetat cu fiecare dintre celelalte componente majore ale chipului înfuriat clasic – pomeţi ridicaţi, buze subţiate şi împinse spre exterior, gura ridicată (exprimând sfidare), nările lărgite şi bărbia ridicată şi împinsă înainte.

Aşa cum prevedeau, prezenţa unei singure trăsături i-a făcut pe observatori să spună că figura respectivă aparţinea unei persoane puternice.

În urma acestui studiu, autorii au ajuns la concluzia că explicaţia pentru evoluţia expresiei de furie de pe chipul uman este una surprinzător de simplă – chipul înfuriat este de fapt o etalare a ameninţării.

Această etalare – la fel ca la animale – constă în exagerarea unor trăsături asociate cu abilitatea de luptă.

„Aşadar, oamenii îşi umflă pieptul, stau drepţi şi îşi modifică expresia de pe chip pentru a părea mai puternici. Funcţia pe care o are furia facială este aceea de intimidare”, a explicat, în concluzie, savantul australian.

Surse: Mediafax, Daily Mail, University of California