Trăim în interiorul unei uriaşe bule de gaz? Teoria surprinzătoare a unor savanţi

Teoria lor a fost publicată recent în revista Nature, dar ideea este mai veche, din anii 1980.

Atunci, astronomii au observat că spaţiul cosmic din sistemul nostru solar pare să fie ca o gaură aproape complet goală, detectând foarte puţini atomi, deşi între planete nu este vid, ci există gaze şi praf.

• Donald Trump amenință că SUA vor prelua controlul asupra Canalului Panama
• Ucrainenii au anunțat „o altă lovitură pentru complexul militar-industrial al Rusiei”

În acelaşi timp, ei au remarcat prezenţa radiaţiei cu raze X în afara atmosferei planetei.

Analize recente, realizate acum 2 ani, de cercetătorii de la Universitatea Miami, au arătat că doar 40% din această radiaţie de fundal provine din interiorul sistemului nostru solar, restul fiind emanat de pereţii uriaşei bule în care trăim.

Practic, este vorba de o bulă sub formă de alună, cu o lungime impresionantă: 300 de ani-lumină.

Pereţii bulei sunt formaţi din gaz fierbinte, care are aproximativ un milion de grade.

Acest gaz este o rămăşiţă a exploziei unor supernove, care sunt cele mai puternice emisii de energie din univers. Ele au loc atunci când o stea mare explodează şi aruncă în spaţiu mai multă energie decât poate da Soarele nostru într-un milion de ani.

O asemenea explozie este vizibilă în întreaga galaxie, iar în urmă cu 10 milioane de ani au avut loc mai multe asemenea supernove, destul de aproape de sistemul nostru solar.

Astfel de explozii apar, de obicei, de două ori într-o sută de ani, în Calea Lactee. Dar în urmă cu 10 milioane de ani, mai multe astfel de evenimente au avut loc în vecinătatea sistemului nostru solar. Vârsta Universului este de circa 13,8 miliarde de ani, astfel încât că zece milioane de ani înseamnă o perioadă relativ recentă. Cumva, exploziile nu au dus la anihilarea vieţii pe Pământ.

În anii 1970-1980, astronomii au început să descopere indicii a ceea ce aveau mai târziu să susţină că este această „bulă locală” de gaz. Oamenii de ştiinţă se uitau, cu telescoape tot mai avansate, la ceea ce ei numesc mediul interstelar.

Spaţiul dintre planetele şi stelele galaxiei nu este gol, ci conţine gaze, praf, ioni şi tot felul de particule. Dar, când astronomii au încercat să găsească toate acestea în spaţiul dintre obiectele ce alcătuiesc Sistemul nostru solar, au observat foarte puţină materie. Era ca şi cum Pământul se afla într-un spaţiu aproape vidat, care conţinea câţiva atomi la fiecare metru cub.

Tot în anii 1980, senzori plasaţi pe diferite sonde şi sateliţi de pe orbita Terrei au arătat că spaţiul din Sistemul nostru solar este plin de raze X, care vin din toate direcţiile.

Astfel a apărut ideea că Sistemul solar stă practic într-o bulă: cea mai mare parte a mediului interstelar a dispărut pentru că a fost îndepărtat de supernove, iar Sistemul solar a rămas înconjurat de rămăşiţele exploziilor, adică gazul iradiant.

În ultimii ani, mai mulţi cercetători au început să conteste modelul „bulei locale”, spunând că razele X detectate din toate direcţiile ar putea fi rezultatul a ceea ce ei numesc „schimb de sarcină electrică”: particulele foarte energizate emise de Soare – vântul solar – se ciocnesc de atomi, „fură” electroni şi emit astfel raze X.

Oamenii de ştiinţă de la University of Miami din Coral Gables au vrut să verifice această presupunere şi au dezvoltat un senzor care să măsoare radiaţia produsă de „schimbul de sarcină”. L-au montat pe o mică rachetă a NASA şi l-au trimis în spaţiu în 2012.

Au fost de-ajuns cinci minute pentru ca senzorul să efectueze o măsurătoare. Analizând datele obţinute, cercetătorii au descoperit că doar 40% din radiaţia X provine din interiorul Sistemului nostru solar. Restul trebuie să vină, spun oamenii de ştiinţă, din pereţii gazoşi şi fierbinţi ai bulei care înconjoară Pământul.

Surse: CNN, Mediafax