Amy McMichael, dermatolog la Wake Forest Baptist Health, spune că adolescenţii care îşi rad mustaţa în speranţa că astfel vor avea mai mult păr pe faţă sunt victimele unei simple coincidenţe: în final ei vor avea într-adevăr o barbă mai bogată, dar asta nu pentru să s-au ras, ci pentru că modificările hormonale din corpul lor au determinat o pilozitate mai mare.
Este adevărat că un fir de păr tuns sau ras, deci scurt, pare mai aspru, mai gros la atingere, dar este doar o iluzie. Raderea sau tunderea părului nu modifică procesul de creştere a foliculilor, nici nu îi face mai numeroşi.
Dacă asta ar fi adevărat, atunci bărbaţii nu au mai suferi de chelie, ar trebui doar să se radă în cap de câteva ori. La fel, femeile care se rad frecvent pe picioare ar trebui să ajungă la fel de păroase ca maimuţele, ceea ce însă nu se întâmplă.
Singura situaţie în care metodele de îndepărtare a părului influenţează în timp aspectul şi creşterea lui este epilarea repetată. Din cauza traumelor repetate, unii foliculi nu vor mai creşte, astfel că părul va deveni mai rar.
În decursul timpului, cercetătorii au realizat mai multe studii pentru a putea ajunge la o concluzie.
Patru tineri au fost de acord să participe la un experiment şi s-au ras pe un singur picior, în fiecare săptămână, timp de câteva luni.
La final, experţii nu au observat vreo diferenţă între părul de pe piciorul care fusese ras şi părul de pe celălalt picior. Studiul a fost publicat în anul 1970.
În privinţa culorii mai închise a firelor de păr care apar după epilare sau radere, dermatologii spun că este ceva firesc: acele fire nu au avut timp să se decoloreze prin expunerea la soare sau la diferite chimicale.
Sursa: Scientific American