Dialectul cantonez vs. mandarin: bătălia lingvistică din sudul Chinei

În Canton (sau Guangzhou, n.r.), al treilea oraş ca mărime din China, mai mult de jumătate dintre locuitori vorbesc dialectul cantonez ca limbă maternă, iar pentru numeroşi bătrâni este singura limbă pe care o stăpânesc. De aici valul de indignare din această vară, când presa a relatat că televiziunea regională din provincia Guangdong (a cărui capitală este Canton) ar urma să înceteze, în septembrie, emisia programelor în dialectul local în favoarea emisiunilor realizate exclusiv în dialectul mandarin.

• Într-un celebru oraș antivaccinist, malaria face ravagii printre copii
• Uber a lansat opțiunea XXL

Limba oficială a Republicii Populare Chineze, mandarina – numită „putonghua”, adică „limba comună” – este bazată pe chineza vorbită în mod tradiţional la Beijing. De-a lungul întregii ţări, este limba folosită în administraţie, educaţie şi de mass-media naţionale, iar autorităţile comuniste au încercat astfel să îşi consolideze puterea într-o ţară fragmentată din punct de vedere lingvistic, având în vedere identităţile regionale puternice şi minorităţile etnice.

Rezultatul este unul contrastant: peste 30% din populaţia Chinei populare, care reprezintă 400 de milioane de oameni – nu vorbeşte şi nu înţelege dialectul mandarin, potrivit datelor guvernului de la Beijing.

Cele două dialecte folosesc, în forma scrisă, aceleaşi ideograme şi pot fi, deci, înţelese în scris. Forma orală diferă însă total.

„Mă opun intenţiei de a realiza emisiunile doar în mandarină. Este urât să ne fie atacată limba în acest mod”, declară Huang Yankun, un licean de 17 ani. „Aici tradiţia este să vorbim în cantoneză”.

„Forţa lingvistică” susţinută de Hong Kong

Vorbit de circa 60 de milioane de persoane, dialectul cantonez a ajuns la acelaşi nivel cu limba italiană, din punct de vedere al vorbitorilor care îl folosesc ca limbă maternă.

Viitorul este însă îngrijorător: „Mulţi copii vorbesc doar mandarină la şcoală. Acasă, dacă mama îi întreabă ceva în cantoneză, ei răspund în mandarină„, se plânge Huang Xiaoyu, care lucrează de 28 de ani în domeniul comunicării.

Polemica actuală este recurentă: televiziunea locală din Canton a mai anunţat acum patru ani că intenţionează să scoată programele în dialectul cantonez din grilă. Sute de manifestanţi au defilat pe străzi, iar televiziunea, confruntată cu proteste, a renunţat la proiect.

În ciuda recentelor informaţii din presă, un purtător de cuvânt al televiziunii regionale din provinvia Guangdong dă asigurări că o astfel de schimbare nu este prevăzută…, fără să ridice însă suspiciunile.

Utilizarea dialectului cantonez „a scăzut incredibil de mult” în provincia Guangdong după 1949 şi instalarea la putere a comuniştilor, arată Victor Mair, sinolog la University of Pennsylvania, Statele Unite ale Americii.

Pe teritoriul vecin, Hong Kong, colonie britanică până în 1997 şi teritoriu chinez autonom astăzi, dialectul cantonez continuă să fie principala limbă folosită, continuând să prospere fără limitări.

„Fără Hong Kong şi puterea sa de influenţă, dialectul cantonez ar înceta rapid să mai fie o forţă lingvistică semnificativă”, estimează profesorul Mair.

Promovarea „limbii comune” de către Beijing „a fost de la început o încercare de a unifica ţara din punct de vedere lingvistic, dar ideea era şi de a impune dominaţia nordului Chinei asupra sudului”, explică Mair.

„Mai sonoră, mai colorată”

Situaţia a fost complicată şi mai mult de valurile de imigranţi care au sosit în Guangdong în ultimii 30 de ani.

„Nu înţeleg un cuvânt în cantoneză, este foarte enervant”, se plânge doamna Yang, în vârstă de 58 de ani, care locuieşte în Canton, dar este originară din provincia Shandong (nord-estul Chinei) şi regretă că nu poate urmări programele televiziunii locale.

Venită din Nanjing (la nord de Shanghai), profesoara Zhang Yiyi, în vârstă de 72 de ani, locuieşte în Canton din 1988. Pentru ea, „limba folosită în educaţie trebuie să rămână mandarina. Cantoneza este o limbă regională”.

De cealaltă parte, promotorii dialectului cantonez insistă pe savoarea sa tipică şi pe valoarea culturală: „Este mult mai bogat în tonuri, mult mai sonor” decât mandarina, cu „un vocabular mai cuprinzător şi mai colorat”, afirmă editorul militant Lao Zhenyu.

„Mandarina a fost elaborată acum doar circa 100 de ani, pe când cantoneza are o mie de ani de istorie în spate. Când citim poezii antice în cantoneză, rimează întotdeauna„, afirmă Zhenyu.

Surse: Mediafax, AFP