De ce a fost construit monumentul de la Stonehenge? Descoperiri recente oferă o explicaţie complexă

Explicaţia  a fost sugerată de arheologul Vince Gaffney, de la University of Birmingham, implicat într-un proiect complex numit Stonehenge Hidden Landscapes Project, în colaborare cu  Ludwig Boltzmann Institute for Archaeological Prospection and Virtual Archaeology, din Austria.

Cercetătorii au realizat, cu ajutorul senzorilor magnetici şi al radarelor cu penetrare subterană, un studiu al subsolului din jururl monumentului de la Sonehege, pe o suprafaţă de 6 km pătraţi, descoperind 15 urme ale unor structuri din perioada neolitică târzie (azi îngropate în pământ) inclusiv megaliţi, gropi, şanţuri şi morminte, ce oferă informaţii valoroase despre regiune.

• SpaceX va lansa pentru a șaptea oară racheta Starship
• Ucrainenii nu au „puterea” de a recupera zonele ocupate de Rusia, a recunoscut Zelenski

Prof. Gaffney crede că existenţa acestor structuri indică faptul că monumentul de la Stonehenge nu era o construcţie izolată în mijlocul unui peisaj aproape neatins, aşa cum s-a crezut mult timp, ci se găsea într-o zonă cu activitate umană intensă. 

Printre formaţiunile misterioase prezente în peisaj se numără o fâşie de pământ denumită Cursus, mărginită de şanţuri, care se întinde pe direcţia est-vest pe o lungime de cca. 3 km. În unele dintre punctele sale se găsesc tumuli funerari – movile ridicate deasupra unor morminte. Cercetări viitoare vor aduce mai multe informaţii despre conţinutul acestora.

Nu se cunoaşte cu precizie scopul acestei structuri; se bănuieşte că ea ar fost construită cu câteva sute de ani înaintea monumentului megalitic. Unii specialişti cred că era legat de parcursul Soarelui pe cer.

La capătul Cursus-ului a fost descoperită o groapa de mari dimensiuni, cu diametrul de 4,5 metri, despre care se crede că era folosită în scopuri rituale. Groapa este situată pe direcţia din care răsare soarele, la solstiţiul de vară. O altă groapă se găseşte la celălalt capăt al Cursus-ului, iar experţii cred că aceste două formaţiuni, împreună cu cercul de pietre de la Stonehenge, alcătuiau un triunghi; în cea mai lungă zi a anului, solstiţiul de vară, ele marcau răsăritul şi apusul soarelui. E posibil ca în ele să fi ars focuri şi întreg situl să fi fost astfel proiectat încât să fie vizibil atât ziua, cât şi noaptea, mai ales la răsărit şi apus.

Datarea unei bucăţi de cărbune străvechi găsite în pământ, în mijlocul cercului de pietre, a dus la concluzia că monumentul ar fi fost înălţat în jurul anului 2.600 î.e.n. 

I-au fost atribuite diferite funcţii – necropolă, templu -, iar în urma acestei noi descoperiri, specialiştii cred că el avea un rol ritualic şi ceremonial.

Sursa: Mail Online