Descoperire tulburătoare: volumul gheţurilor care se topesc în Groenlanda s-a dublat faţă anii 2000

Ţinând cont şi de topirea gheţurilor din Antarctica, cele două calote glaciare ale Terrei „abandonează” în oceanul planetar circa 500 de kilometri cubi de banchiză în fiecare an.

„Contribuţia ambelor calote glaciare la creşterea nivelului oceanelor s-a dublat din anul 2009 şi până în prezent”, a declarat Angelika Humbert de la Alfred Weneger Institut (AWI) din Germania.

• Deși sunt „dezamăgiți”, britanicii anunță că nu vor riposta la tarifele impuse de SUA
• Așa s-a scris ISTORIA! Legendarul Cristian Gațu, dezvăluiri în premieră despre cum a trecut prin furcile…

„Pentru noi, oamenii de ştiinţă, aceasta este o cifră incredibilă”, a adăugat cercetătoarea germană.

Pentru acest studiu, publicat în revista The Cryosphere, cercetătorii de la AWI nu au calculat de fapt un echivalent numeric pentru creşterea mărilor şi oceanelor, însă, dacă acest volum ar fi considerat că ar fi alcătuit exclusiv din gheaţă (o mică parte reprezintă totuşi zăpadă), atunci contribuţia celor două calote glaciare la creşterea nivelului mărilor ar fi de puţin peste 1 milimetru pe an.

Acesta este cel mai recent studiu care utilizează datele extrem de precise transmise de satelitul CryoSat al Agenţiei Spaţiale Europene.

Satelitul CryoSat a fost lansat în 2010 şi are la bord un radar sofisticat, conceput special pentru a măsura forma şi mărimea calotelor glaciare polare.

Cercetătorii germani, coordonaţi de Veit Helm, au analizat date transmise pe durata a doi ani, în 2012 şi 2013, pentru a construi modele digitale de elevaţie (DEM) a nivelului apei din Groenlanda şi Antarctica şi pentru a estima evoluţia acestui fenomen.

Aceste modele încorporează datele furnizate de 14 milioane de măsurători individuale pentru Groenlanda şi alte 200 de milioane de măsurători pentru Antarctica.

Atunci când au comparat datele obţinute de misiunea IceSat a agenţiei spaţiale americane între 2003 şi 2009, oamenii de ştiinţă au putut să calculeze modificările volumelor de gheaţă, în funcţie de datele transmise de CryoSat.

Modificările negative reprezintă topirea gheţurilor şi a zăpezilor, iar modificările pozitive sunt o consecinţă a precipitaţiilor (căderi de zăpadă) din sezonul de iarnă.

Groenlanda se confruntă cu cea mai mare scădere, pierzând circa 375 kilometri cubi de gheaţă în fiecare an, iar cea mai mare scădere se produce în partea de vest şi de sud-est a insulei.

În Antarctica, pierderea anuală a volumului de gheaţă este de aproximativ 128 kilometri cubi pe an. Aşa cum au arătat câteva studii precedente, scăderea cea mai accentuată se produce în sectorul vestic al Antarcticii, în regiunea denumită Amundsen Sea Embayment. Gheţarii majori din acea zonă, precum Thwaites şi Pine Island, se subţiază şi se retrag într-un ritm accentuat.

Surse: Mediafax, BBC News, Alfred Weneger Institut