Potrivit AFP, „provocarea găleţii cu gheaţă” căreia i-au dat curs în această vară multe vedete şi persoane publice – un joc amuzant, dar şi o invitaţie ca publicul să facă donaţii pentru o organizaţie caritabilă – a fost un bun subiect de presă. Dar, de câţiva ani, mii de adolescenţi din întreaga lume, în cea mai mare parte băieţi, se filmează dând curs unor provocări din ce în ce mai periculoase şi publică videoclipurile pe internet, încercând să arate cât sunt de curajoşi.
La început a fost vorba despre situaţii mai degrabă cu scop de recreere, precum pronunţarea termenilor „Chubby Bunny” în timp ce îşi îndeasă în gură cât mai multe bezele moi şi trecerea cât mai rapidă a vârfului unui cuţit prin spaţiul dintre degetele de la o mână, deschise şi aşezate pe o masă, teste care au făcut cunoscuţi, pe internet, adevăraţi maeştri ai acestor provocări.
A urmat, cu mare succes, avalanşa de clipuri cu tineri consumând produse care provoacă voma: o lingură cu scorţişoară măcinată (Cinnamon Challenge, provocarea scorţişoarei, n.r.), banane urmate de o băutură acidulată (Banana Sprite Challenge, provocarea banane cu suc, n.r.), un amestec de lapte şi cola, precum şi amestecul de bicarbonat de sodiu şi oţet.
Aceste provocări sunt promovate de utilizatorii cei mai cunoscuţi ai platformei online YouTube, iar videoclipurile cele mai urmărite sunt de obicei cele în care consecinţele provocării sunt cele mai grave.
La începutul lui 2014, la modă a fost „neknomination”, o provocare ce constă în a te filma bând, dintr-o singură înghiţitură, o cantitate mare de alcool, de obicei o jumătate de litru, de cele mai multe ori bere, dar şi produse spirtoase. Jocul a devenit foarte popular în mai multe ţări şi a dus la decesul mai multor tineri în Marea Britanie şi Irlanda. Participanţii îşi provocau prietenii să facă la fel.
„În culturile tradiţionale, tinerii sunt supuşi unor ritualuri de maturizare sau încercări pentru a marca transformarea lor în adulţi. Cu cât în culturile occidentale ritualurile de maturizare sunt mai puţine, cu atât mai mulţi tineri inventează probe şi încercări pentru a atrage atenţia”, comentează Jocelyn Lachance, socio-antropolog la Universitatea din Pau, sud-estul Franţei, specializată în comportamentul de pe internet al tinerilor.
„Când vedeţi un grup de tineri care sar în apă, veţi observa că nu sar niciodată simultan. Există întotdeauna un grup de martori şi unul care execută acţiunea”, subliniază Lachance. „Adolescenţii de astăzi se pot pune în pericol chiar în camera lor, se filmează şi apoi caută privirea care le va valida acţiunile. Atragerea atenţiei a existat dintotdeauna. Diferenţa este că, acum, interlocutorul este pe internet”, a mai spus experta.
O altă provocare devenită viral anul acesta pe internet presupune ca tinerii să plonjeze în apă, indiferent de condiţii. Un adolescent a murit înecat în vestul Franţei, la mijlocul lui iunie, după ce a sărit cu bicicleta în apă, vrând să filmeze un clip şocant. Bicicleta a rămas agăţată de corpul lui şi l-a tras la fund.
Pentru a-şi dovedi curajul, internauţii se supun trecerii unui curent electric prin corp şi încearcă să reziste cât mai mult sau, dacă se remarcă provocarea momentului, se autoincendiază, riscând arsuri foarte grave. La sfârşitul lunii iulie, presa americană a relatat despre cazul unui adolescent care s-a ales cu arsuri de gradul doi după ce s-a stropit cu alcool şi şi-a dat foc.
„Adolescenţii reinventează ritualurile de maturizare, pe care le depăşesc lăsându-şi urme pe corp”, spune psihanalistul Michael Stora, fondator al Observatoire français des Mondes Numériques en Sciences Humaines.
„Înainte exista «happy slapping», când se filmau în timp ce pălmuiau pe cineva sau chiar în timp ce loveau un profesor. În situaţiile de acum, noutatea este agresiune faţă de sine, însoţită de dorinţa de a avea imagini şocante, pentru a obţine un moment de glorie. Este un mod de viaţă, cu preţul propriului lor corp. Marcarea corpului este ultimul stadiu de expresie. De fapt, vom vedea o recrudescenţă a autoprovocării de cicatrice”, a subliniat Stora.
„Pe internet, cei care se pun în aceste situaţii riscante găsesc astfel un mod de a exista în cele din urmă”, a concluzionat psihanalistul.