Potrivit unui studiu recent, lansarea unor fascicule luminoase către creierele şoarecilor de laborator care au suferit accidente vasculare cerebrale le-au făcut pe acele animale să îşi recupereze mai repede şi în procente mai mari capacitatea de deplasare în comparaţie cu animalele care nu au primit această terapie.
Studiul, publicat în prestigioasa revistă Proceedings of the National Academy of Science (PNAS), ar putea explica felul în care creierul se recuperează după ce pacientul suferă un AVC şi ar putea conduce la descoperirea unor noi tratamente.
Accidentele vasculare cerebrale afectează memoria, capacitatea de mişcare şi posibilitatea de comunicare cu semenii.
Celulele cerebrale mor atunci când aprovizionarea lor cu oxigen şi glucide este întreruptă de un cheag sangvin.
Îngrijirile medicale acordate pacienţilor care au suferit un AVC se concentrează pe tratamente rapide, care să minimalizeze vătămările cerebrale, însă recuperarea fizică a pacienţilor este posibilă în lunile următoare, pe măsură ce creierul îşi rearanjează reţeaua de conexiuni cerebrale.
Cercetătorii de la Facultatea de medicină de la Universitatea Stanford, coordonaţi de profesorul Gary Steinberg, au analizat felul în care stimularea creierului contribuie la recuperarea pacienţilor, în cadrul unor teste de laborator realizate pe animale.
Ei au folosit o tehnică specială, denumită „optogenetică”, pentru a stimula doar neuronii din cortexul motor – acea parte a creierului responsabilă cu mişcările voluntare – după un accident vascular cerebral.
După şapte zile de stimulare, şoarecii astfel trataţi au putut să meargă mult mai departe pe o bară rotativă, parcurgând distanţe semnificativ mai mari, comparativ cu şoarecii care nu au beneficiat de o stimulare cerebrală. După 10 zile, ei au început, de asemenea, să se mişte mult mai repede decât animalele netratate.
Oamenii de ştiinţă cred că acest tip de stimulare influenţează felul în care se schimbă reţeaua de conexiuni cerebrale după producerea unui AVC.
Ei au detectat concentraţii ridicate de anumite substanţe chimice care sunt asociate cu formarea de noi conexiuni între celulele cerebrale.
Optogenetica foloseşte fibre optice pentru a trimite fascicule luminoase în creier. Acestea activează în mod specific anumite celule cerebrale care sunt modificate genetic pentru a reacţiona la lumină.