„Particulele colectate reprezintă o mostră dintr-o galaxie contemporană, arătând evoluţia ei, de la formarea stelelor la moartea lor şi redustribuirea materialului stelar sub formă de praf”, spune Anna Butterworth, specialist în studiul planetelor.
Descoperirea este rodul a 8 ani de eforturi ale specialiştilor NASA şi ale unui număr de 30.000 de „cercetători amatori” („citizen scientists”, cum sunt numiţi în SUA), persoane fără o diplomă oficială în domeniu, dar pasionaţi de asemenea cercetări şi care au petrecut multe ore analizând un număr imens de imagini digitale, în căutarea urmelor de praf interstelar.
În 2002, misiunea Stardust a NASA, trimisă pentru a studia cometele, a colectat întâmplător aceste particule dintr-o dâră de praf interstelar, comparată de Anna Butterworth cu o rafală de zăpadă spulberată de viscol prin galaxie.
Colectarea s-a făcut cu ajutorul unor straturi dintr-un material numit aerogel („fum solid”), care păstrează urma traiectoriei particulelor pe care le-a capturat.
Când un fir de praf intră în contact cu un dispozitiv de colectare, lasă în aerogel o „potecă” microscopică, de care savanţii se folosesc pentru „a lua urma” firului de praf şi a-l găsi în masa de aerogel.
Însă această metodă presupune o cantitate uriaşă de muncă, deoarece trebuie analizate efectiv milioane de imagini microscopice ale straturilor de aerogel din dispozitivele de colectare. Aici intervin amatorii pasionaţi care participă la proiect şi care îi ajută pe oamenii de ştiinţă să analizeze imaginile digitale ale aerogelului. 714 dintre aceşti amatori – supranumiţi Dusters – au fost deja menţionaţi, alături de oamenii de ştiinţă, în calitate de co-autori ai articolului publicat în revista Science, referitor la această descoperire. Dar analiza imaginilor din aerogel este departe de a se fi încheiat, aşa că Dusters lucrează în continuare, colaborând cu specialiştii în ştiinţe spaţiale, iar ajutorul lor este esenţial în obţinerea unor rezultate.
Praful interstelar constituie aproximativ 1% din materia vizibilă în Calea Lactee, dar ceea ce ştim despre el se bzează, în principal, pe modul în care aceste mase de praf absorb şi reflectă lumina, la mari distanţe.
Dar cele 7 particule colectate de Stardust ar putea oferi savanţilor primul prilej de a studia de aproape acest material.
Particulele au cel mult 2 microni diametru, adică aproximativ 2% din diametrul unui fir de păr uman.
Oamenii de ştiinţă cred că s-au format în preajma unei stele, deoarece au găsit unele minerale prcum olivină şi spinel, care se formează în medii cu temperaturi foarte ridicate.
Alţi astronomi atrag însă atenţia asupra faptului că trei dintre particule conţin compuşi ai sulfului, care, după cât se ştie, nu s-ar găsi în praful interstelar.
Răspunsul ar putea fi dat de rezultatul unei analize viitoare, cea a proporţiei izotopilor de oxigen. Dacă proporţia izotopilor de oxigen din particulele de praf diferă de cea caracteristică materiei din sistemul nostru solar, atunci va fi clar că acele particule de praf provin într-adevăr din afara lui, din mediul interstelar.
Sursa: Popular Science