Originala ipoteză a fost evansată de Michael Gillings, profesor de evoluţie moleculară la Universitatea Macquarie, Australia.
În trecut, femeile aveau mai puţine menstruaţii decât femeile din societatea modernă, deoarece, neavând un control eficient asupra reproducerii, erau mai mereu gravide sau alăptau, a explicat el.
Dar, dacă o femeie forma un cuplu cu un bărbat infertil, ar fi avut menstruaţii regulate; dacă o asemenea femeie ar fi prezentat sindrom premenstrual, iar acest lucru ar fi sporit şansele ca cuplul să se despartă, atunci SPM s-ar fi dovedit un avantaj evolutiv: ar fi permis femeii să se cupleze cu un alt bărbat, capabil să aibă copii.
Deşi în societatea de azi lucrurile nu mai funcţionează la fel ca în vremurile de început ale speciei umane, acest lucru ar explica frecvenţa sindromului premenstrul, e de părere prof. Gillings. Există, spune el, dovezi – rezulate din studii genetice şi din studii asupra comportamentului – care sprijină această ipoteză.
Astfel, SPM are o componentă genetică (predispoziţia se moşteneşte) şi pot fi identificate anumite variante ale unor gene care le predispun pe unele femei la manifestări mai severe ale SPM. Apoi, comportamentul negativ al femeilor în cursul SPM este îndreptat, de obicei, împotriva partenerului.
Înţelegerea acestor aspecte ar putea ajuta la o gestionare mai bună a problemelor legate de SPM; el, este, în lumina, acestei ipoteze, un comportament simplu, natural, apărut ca o consecinţă a evoluţiei speciei umane, cred prof. Gillings.
Sursa: Macquarie University