Astfel, puţinele oase găsite, alături de un craniu întreg, au fost atribuite noii specii numite Homo florensiensis, care ar fi trăit pe acea insulă până în urmă cu 15.000 de ani. Micuţii oameni preistorici au fost porecliţi „hobiţi”.
Descoperirea i-a uimit pe oamenii de ştiinţă, care au considerat-o una din cele mai importante din ultimul secol.
Noua specie, deşi reprezentată de oameni foarte mici, care aveau creierul cât al unui cimpanzeu, ştia să realizeze unelte de piatră, obiecte găsite în peşteră alături de fosile.
În ciuda entuziasmului aproape general, unii experţi au fost de la bun început sceptici şi au tras un semnal de alarmă. Ei bănuiau că acel craniu putea aparţine unui om obişnuit, care fusese afectat de o anumită anomalie.
Un singur craniu era prea puţin pentru a identifica o nouă specie, declarau ei.
Acum, scepticii au realizat două studii, pe care le-au publicat în revista The Proceedings of the National Academy of Sciences.
Unul din aceste studii sugerează că individul al cărui craniu fusese găsit în peşteră suferise de fapt de sindromul Down.
Al doilea studiu arată că primii cercetători estimaseră greşit înălţimea „hobitului”: acesta nu avea doar 1 metru, ci peste 1,20 metri, deci şi creierul lui era mai mare decât arătau primele calcule.
Ipoteza sindromului Down este susţinută de profesorul de anatomie Henneberg şi de profesorul de genetică şi evoluţionism Eckhardt.
Ei declară că noile măsurători ale craniului şi femurului corespund unui individ care suferă de această boală genetică.
În plus, noua înălţime calculată este oarecum apropiată de cea a locuitorilor care trăiesc astăzi în insula Flores şi în alte insule din Pacific. Totodată, craniul este asimetric, o altă caracteristică a sindromului Down.
Pentru a se putea stabili clar dacă este vorba de o nouă specie umană, sau doar de un individ care suferise de o boală este nevoie de găsirea mai multor cranii, dar deocamdată nu au fost descoperite alte fosile de acest fel.
Sursa: New York Times