ADN-ul non-codant, o reminiscenţă a evoluţiei, la fel ca apendicele, nu aduce beneficii organismului, dar nici nu-i face rău. În mare parte, nu are niciun efect, afirmă cercetătorii de la Oxford.
Gurton Lunter, coordonatorul studiului, a declarat: „Uriaşa majoritate a ADN-ului non-codant pur şi simplu stă acolo degeaba şi nu face nimic. Doar ocupă locul”.
Anterior, oamenii de ştiinţă estimau că 80% din ADN-ul uman este „funcţional” – îndeplinind funcţii utile pentru organism.
Aceste analize sunt importante, întrucât ele permit cercetătorilor să atace ADN-ul aflat în spatele unor boli şi să accelereze studiile iniţiate pentru descoperirea unor noi tratamente şi medicamente.
Cercetătorii de la Oxford au ajuns la estimarea de 8,2 procente după ce au comparat ADN-ul uman cu cel al mai multor mamifere şi au analizat fragmentele care au rămas, în ciuda milioanelor de ani de evoluţie a speciilor.
Acea absenţă a modificării a fost interpretată ca un semnal ce atestă faptul că fragmentele în cauză realizează funcţii importante în organism.
În ciuda percepţiei larg răspândite potrivit căreia ADN-ul uman ar conţine un număr uriaş de gene, acestea reprezintă doar un procent din cele opt care corespund materialului genetic util.
Restul de şapte procente este reprezentat de „comutatorii” biologici care controlează acele gene.
Studiul a fost publicat în revista PLOS Genetics.
Surse: Mediafax, Daily Mail, Universitatea Oxford