Studiul a examinat „compoziţia medie” a genomului locuitorilor din 131 de ţări şi a comparat-o cu cea a danezilor, urmărind să determine cât de similară era zestrea genetică a oamenilor din diverse ţări cu cea a locuitorilor Danemarcei – o valoare numită distanţă genetică.
Cu cât era mai mare distanţa genetică a unei naţiuni faţă de danezi, cu atât nivelul de fericire al acelei naţiuni era mai redus, au descoperit cercetătorii. Rezultale s-au menţinut chiar şi atunci când a fost luată în considerare contribuţia altor factori care pot influenţa nivelul de fericire, precum produsul intern brut pe cap de locuitor sau diferenţele culturale.
În diferite „topuri ale fericirii”, elaborate în cadrul unor studii precum Gallup World Poll, World Value Survey şi European Quality of Life Survey, Danemarca şi alte ţări scandinave se află pe locuri fruntaşe.
Cercetătorii de la Universitatea din Warwick, Marea Britanie, spun că, în măsură mai mare decât se credea, lucrurile ţin de ereditate: există o corelaţie între sentimentul de fericire, de satisfacţie în viaţă, şi o anumită variantă a unei gene, ce influenţează nivelul de serotonină, un neurotransmiţător asociat cu sentimentul de bine, de fericire.
Deşi aceste cercetări sunt controversate, unele studii au arătat că persoanele care posedă o anumită mutaţie – corelată cu o variantă mai scurtă a genei implicate – se declară, în general, mai puţin fericite.
Într-o altă secţiune a studiului, cercetătorii au analizat prezenţa acestei mutaţii la populaţiile din 30 de ţări şi au constatat că Danemarca şi Olanda au cel mai mic procent de locuitori cu această mutaţie şi ocupă locurile de frunte ca nivel al fericirii, dintre cele 30 de ţări analizate.
Între cele 30 de ţări, Italia, care avea cel mai mare proporţie de locuitori cu această mutaţie specifică, s-a situat pe ultimul loc în ceea ce priveşte fericirea.
Într-o a treia etapă a studiului, cercetătorii au căutat să afle dacă această corelaţie dintre genetică şi fericire este transmisă de la o generaţie la alta. Au luat în considerare segmente din populaţia SUA şi pe strămoşii acestora şi au constatat că americanii cei mai fericiţi descindeau din imigranţi veniţi din ţările cu cel mai înalt nivel al fericirii.
Deşi sentimentul de fericire în viaţă poate fi influenţat de mulţi factori, de la somn şi exerciţiu fizic până la calitatea relaţiilor interumane, genele au şi ele un rol, arată acest studiu.
Dar vestea bună este că fericirea poate fi influenţată şi de comportamente voluntare, spune David Meyers, profesor de psihologie la Hope College din Michigan, SUA, un cercetător care nu a participat la studiul menţionat.
„Aşa cum nivelul de colesterol este influenţat de dietă şi exerciţii fizice, fericirea este şi ea influenţată de comportamente aflate sub contrlul nostru”, spune el.
Sursa: Live Science