Fizicianul Derek Muller a atribuit 2 biţi de informaţie fiecărei molecule din structura ADN şi a transformat apoi biţii în bytes pentru a descoperi câtă informaţie cuprinde codul genetic.
Rezultatul? 1.5GB, ceea ce înseamnă că tot codul genetic uman ar putea fi stocat pe un DVD standard şi ar fi echivalent cu 300 de pagini, cu 360.000 de caractere.
Cantitatea cea mai mică de informaţie, spune Muller, este cea furnizată atunci când răspundem unei întrebări cu „da” sau „nu”, sau cu „adevărat” sau „fals”.
Simplificând lucrurile prin atribuirea codului 1, pentru adevărat, şi 0, pentru fals, obţinem ceea ce se numeşte un cod binar.
În 1963, American Standard Code for Information Interchange (ASCII) a stabilit că 7 biţi de informaţie codifică toate literele din alfabet
Computerele, care au nevoie de un multiplu de 2 pentru a funcţiona (din cauza codului binar care stă la baza programelor) au început să utilizeze, ca unitate de calcul computerizat, o secvenţă de 8 biţi; acesta se numeşte byte.
Codul genetic uman încriptat în ADN are la bază o secvenţă de 4 molecule de baze azotate, desemnate prin litere: A (adenină), T (timină), G (guanină) şi C (citozină).
Fiecare dintre aceste litere poate fi codificată cu doi biţi de informaţie – 00, 10, 11, 01; pornind de la ideea că în ADN-ul uman se găsesc aproximativ 6 miliarde de molecule de baze azotate („litere”) şi că fiecare byte echivalează cu 8 biţi, Muller a calculat că întreg codul genetic uman conţine doar 1.5GB de date.
Aceasta este cantitatea de date din ADNul fiecărei celule; înmulţind cu 40 trilioane (atâtea celule cuprinde, în medie, corpul uman), înseamnă că un corp omenesc ar conţine 60 zettabytes de informaţie (60 urmat de 21 de zerouri).
Iar întrucât 99,9% din această informaţie este comună tuturor fiinţelor umane, înseamnă că diferenţele care fac din fiecare dintre noi o fiinţă unică ar încăpea pe o dischetă.
Sursa: Mail Online