Este pentru prima dată când oamenii de ştiinţă demonstrează că o genă de la o altă specie umană i-a ajutat pe oamenii moderni să se adapteze mediului.
Gena provine de la „omul din Denisova”, sau denisovan, o rudă a omului modern, dispărută acum 40.000 – 50.000 de ani.
Gena respectivă este implicată în producţia de hemoglobină (molecula care transportă oxigenul în ţesuturile corpului) şi s-a răspândit în populaţia tibetană după ce aceasta a migrat în platourile înalte din Tibet, în urmă cu câteva mii de ani.
Numită EPAS1, gena este activată atunci când nivelul de oxigen din aerul respirat scade şi stimulează producţia de hemoglobină.
Această variantă a genei le-a permis tibetanilor să supravieţuiască la altitudini de peste 5000 de metri, în ciuda concentraţiei scăzute de oxigen de la aceste înălţimi. La asemenea altitudini, la majoritatea oamenilor apare o „îngroşare” a sângelui care provoacă probleme cardiovasculare.
„Avem dovezi clare că această variantă a genei provine de la omul din Denisova”, spune autorul principal al studiului, Rasmus Nielsen, profesor de biologie la UC Berkeley.
Studiul genetic a fost realizat cu ajutorul specialiştilor de la BGI-Shenzhen, China, cel mai mare centru de secvenţiere a genoamelor din lume.
Un posibil scenariu ar fi următorul: oamenii moderni (Homo sapiens) care au migrat din Africa s-au încrucişat cu populaţiile de denisovani din Eurasia atunci când au trecut, prin regiunea Tibetului, în China, iar descendenţii lor au reţinut în genomul lor o fracţiune – poate 0,1% – din ADN-ul omului din Denisova.
Grupul de oameni pătruns în China s-a scindat, în cele din urmă (acum aproximativ 2.750 de ani), una dintre populaţii migrând în Tibet, iar cealaltă, cunoscută sub denumirea de populaţia chineză Han, răspândindu-se la altitudini mai joase. Han este azi etnia dominantă în China continentală.
Analiza genetică a evidenţiat peste 30 de gene ce prezintă mutaţii care sunt mult mai răspândite la tibetani decât la populaţia Han; aproape jumătate dintre aceste mutaţii sunt asociate cu modul în care organismul uman utilizează oxigenul şi reprezintă fundamentul genetic al adaptărilor populaţiei tibetane la concentraţiile scăzute de oxigen de la altitudini mari.
Sursa: Mail Online