Studiul, realizat de cercetătorii din cadrul U.S. Geological Survey (USGS) şi publicat în Geophysical Research Letters, a dus la o concluzie surprinzătoare pentru autori. Aceştia credeau că vor găsi o legătură între mai multe dintre cutremurele mari produse în acest an, deoarece bănuiau că unda de şoc produsă de un seism puternic s-ar putea deplasa în jurul planetei şi ar putea da naştere şi altor cutremure cu magnitudine mare. Însă, conform calculelor, niciunul dintre marile seisme de anul acesta nu este legat de un altul.
Rata medie a cutremurelor mari – cu magnitudinea peste 7 – a fost de 10, începând din anul 1979. A crescut la 12,5 pe an începând cu anul 1992, apoi la 16,7 pe an începând din 2010, pentru a ajunge, în primul trimestru al anului 2014, la peste dublul valorii din 1970.
Dar, deşi în aparenţă numărul cutremurelor mari ar creşte de la an la an în ultimii ani, cercetătorii spun că, statistic, nu se poate spune că, pe termen lung, e vorba cu adevărat de o creştere a ratei seismelor mari.
E ca atunci când dai cu banul, au explicat ei: dacă dai „cap” de 6 ori la rând, asta nu înseamnă neapărat că moneda are cu adevărat o tendinţă de a cădea astfel; într-un număr foarte mare de aruncări, se va vedea că un şir de 6 rezultate „cap”, la un moment dat, nu modifică media rezultatelor. Statistic, şansele vor fi mereu 50% „cap” şi 50% „pajură”.
Totuşi, cercetătorii nu exclud complet posibilitatea ca un cutremur foarte puternic să genereze un altul, la mare distanţă. Pur şi simplu, seismologii nu au, pentru moment, suficiente date pentru a înţelege această „comunicare” la nivel global.
În schimb, cutremurele mai mici, cu magnitudinea sub 5,6, pot apărea „grupat”, ceea ce sugerează că se pot influenţa unele pe altele.
Sursa: Discovery News