Instrumente cu care au fost tatuaţi mai mulţi regi, expuse de un colecţionar englez la Sibiu

Convenţia de tatuaje de la Sibiu a început vineri şi se va încheia în această seară după trei zile în care peste 40 de specialişti în arta tatuajelor din întreaga lume s-au reunit la Sala Thalia din oraş pentru a face schimb de experienţă, de idei, de tehnici, dar şi pentru a-şi prezenta cele mai importante lucrări.

Convenţia a ajuns la cea de-a VI-a ediţie, iar invitatul ei special este Wiliam Robinson, unul dintre pionierii artei corporale europene moderne, fondatorul Muzeului Tatuajului din Liverpool.

Mic, jovial cu o privire prietenoasă şi cu zâmbetul mereu pe buze, Wiliam Robinson este un izvor nesecat de poveşti despre tatuaje, istoria acestei arte şi artişti renumiţi de-a lungul secolelor. Despre el povesteşte cu mult umor că a intrat în contact cu tatuajele în urmă cu mai bine de 20 de ani. Avea un prieten care se ocupa cu asta, iar el s-a specializat în tehnica laser de scoatere a desenelor de pe piele pe care proprietarii nu şi le mai doreau. Nu a lucrat decât vreo două luni în acest domeniu, dar şi-a dat seama că în spatele unui studio modern de tatuaje este o întreagă istorie care ar trebui scoasă la lumină.

„M-am gândit că este o istorie care a fost ignorată şi am vrut să colecţionez lucrurile acestea pentru a ilustra această istorie. Pentru că, dacă o istorie este scrisă, se pune praful pe cartea respectivă. Obiectele spun propriile poveşti, iar eu ador să le colecţionez. De mic copil am făcut asta – colecţionam timbre şi monede – şi am ştiut că este timpul ca cineva să facă şi acest lucru şi să încerc să salvez cât de mult am putut din această istorie”, explică Wiliam Robinson.

Colecţia sa are acum peste 10.000 de obiecte, iar primul pe care l-a cumpărat a fost o maşină de tatuat electrică din 1930 – 1940. Rând pe rând, Wiliam a vizitat, în ultimii 20 de ani, peste 2.500 de studiouri de tatuaje din întreaga lume pentru a cumpăra diferite obiecte. Nu se axează doar pe ce este foarte vechi, ci şi pe maşinării mai noi „pentru că şi acestea, într-o zi, vor ajunge să aibă peste o sută de ani vechime”.

Întrebat cât a călătorit în ultimii 20 de ani pentru a aduna toate obiectele, râde, se ia cu mâinile de cap, dar socoteşte rapid şi afirmă că peste un milion de kilometri.

„Am făcut – în ultimii patru ani – 150.000 de kilometri prin Irlanda, Scoţia, Ţara Galilor şi Anglia, pentru că nu-mi cunoşteam nici măcar ţara mea. Asta a fost doar în ultimii ani. Am fost în America şi prin toată Europa. Cred că am fost în 2.500 de studiouri în viaţa mea. În 20 de ani, peste un milion de kilometri am făcut. Mi-a luat o zi şi jumătate ca să vin să vă văd pe voi în această ţară frumoasă – România – aşa că…eu călătoresc mult”, spune Wiliam.

La expoziţia de la Sibiu standul său este aşezat chiar în holul de la intrarea în Sala Thalia, primul teatru construit vreodată în România. Într-o vitrină care nu depăşeşte cu mult dimensiunile unei valize, Wiliam Robinson a aşezat câteva sute de obiecte din cele peste 10.000 pe care le-a adunat.

La prima privire, vitrina nu are nimic special. Sunt intrumente din lemn şi bambus, mici maşinării a căror întrebuinţare scapă unui ochi neavizat, dar şi câteva fotografii şi o carte. Însoţite de poveştile lui Wiliam obiectele capătă insă valoare, iar unele devin de-a dreptul nepreţuite.

„Am adus la Sibiu bambus japonez, valiza de călătorie a lui George Burchett din Anglia, câteva unelte de mână pentru tatuaj din Noua Zeelandă şi Brazilia. Din Germania am o carte, de la sfârşitul anilor 1800. În expoziţia mea există lucruri din Germania, America, Danemarca. Am încercat să aduc o selecţie de lucruri din toată lumea, lucruri despre care am putea spune o poveste, lucruri care să intereseze. Am adus lucruri care le dau oamenilor posibilitatea să pună întrebări”, explică Wiliam Robinson cum a ales obiectele din muzeul său pe care să le aducă la Sibiu.

Povesteşte cu drag despre valiza de călătorie a lui George Burchett, unul dintre cei mai mari specialişti în arta tatuajului care au existat vreodată, cunoscut, mai ales, datorită personalităţilor pe care le-a tatuat.

„Unul dintre cele mai importante artefacte este o mică cutie care a aparţinut lui George Burchett, cunoscut ca „king of tatoo artists” în Marea Britanie pentru că i-a tatuat pe Regle George al V-lea al Marii Britanii, pe Regele Eduard al VII-lea, pe Regele Frederick al IX-lea al Danemarcei, pe Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei, regele Norvegiei. Lista sa de persoane regale pe care le-a tatuat este incredibilă”, povesteşte Wiliam Robinson.

Un alt exponat care atrage privirile tuturor celor ce se apropie de vitrina cu artefacte este o mână tatuată, copie a unei mâini egiptene mumificate.

„Oamenilor le place mâna mea. Nu este reală, îmi pare rău să spun, pentru că nu putem cere oamenilor să ne doneze o mână. Această mână este o copie după o mână egipteană mumificată, care era tatuată, din anul 4.000 înaintea erei noastre. Una dintre poveştile interesante din perioada egipteană este că, atunci când au deschis mormântul lui Tutankhamon, prinţesa despre care se spunea că a fost favorita sa, era tatuată cu mici fluturi. Asta a determinat ca societatea din era Victoriană, doamnele din înalta societate, să ceară să fie tatuate cu mici fluturaşi. A devenit extrem de populară tatuarea cu fluturaşi în perioada respectivă în Marea Britanie”, mai spune Wiliam.

Din vitrină, Robinson alege apoi o maşinărie care nu are mai mult de 15 centrimetri lungime. „Această mică unealtă vine din India. Acolo lumea stă la coadă pentru a se tatua. Ai impresia că stau la coadă la autobuz, dar nu, ei stau la coadă pentru a se tatua, iar această mică maşinărie face tatuajele extrem de repede şi te taxează cu doi euro pentru un tatuaj. Se fac tatuajele la toată lumea cu aceeaşi maşină, acelaşi ac, aceeaşi cerneală, e cam….ups. Incredibil, dar adevărat”, explică el.

Întrebat care este cel mai valoros obiect în colecţia sa, Wiliam precizează: „Nu pot să spun care este cel mai valoros pentru că unele dintre ele sunt inestimabile. Unele sunt adevărate artefacte – negative pe sticlă – nu prea mai găseşti aşa ceva, sunt extrem de rare, iar unele care să aibă legătură cu arta tatuajului sunt nepreţuite. Am 40 astfel de negative pe sticlă şi unele au între 60 şi 100 de ani vechime”, afirmă britanicul, arătând negativele pe sticlă pe care le-a adus la Sibiu.

Toţi cei care intră la convenţia de la Sibiu – români sau străini – se opresc lângă vitrina lui Wiliam, iar acesta le răspunde la toate întrebările. Îşi condimentează poveştile cu anecdote şi ascultă, la rândul lui, poveştile tuturor. Îi place să spună că nu colecţionează doar obiecte, ci şi poveşti şi e ochi şi urechi la tot ce se întâmplă în jur.

„Ador ceea ce fac. Este o artă incredibilă şi ar trebui să fie mai apreciată. Cred că este cea mai preţioasă dintre formele de artă care există, pentru că trupul omului, pielea, este cea mai scumpă pânză pe care cineva îţi poate da permisiunea să desenezi. Îmi place ceea ce fac. Îmi place să colecţionez lucruri. De fapt, eu nu colecţionez lucruri, ci poveşti. Dacă obiectele ar putea vorbi, lucrurile pe care le-ar spune ar fi incredibile”, mai spune Wiliam Robinson.

De la standul său, vizitatorii coboară către standurile artiştilor şi ale companiilor are vând cerneală şi instrumente pentru tatuaj.

Mulţi iubitori ai tatuajelor au venit la Sibiu pentru a întâlni un anumit artist de la care mai doresc un tatuaj. Programările s-au făcut, în unele cazuri, cu luni de zile înainte, iar majoritatea artiştilor au fost extrem de ocupaţi pe durata expoziţiei. Cei care nu au apucat să-şi facă tatuajul dorit îşi vor urma artisul preferat la următoarea convenţie la care acesta va participa.

Sursa: Mediafax