Deşi legănarea şi plimbarea în braţe le par multor mame un mod natural de a linişti un bebeluş obosit şi sâcâit şi a-l face să adoarmă, Lynne Murray, profesor de biologie a dezvoltării, afirmă că mamele care se apucă să facă acest lucru trebuie să fie pregătite să îl tot facă apoi luni în şir.
Bebeluşii ţin minte împrejurările în care adorm şi vor ca lucrurile să se repete întocmai, de fiecare dată.
Astfel, o mamă care şi-a legănat de câteva ori copilaşul ca să adoarmă îi va induce acestuia dorinţa de fi mereu legănat înainte de culcare, iar mamele care îi lasă pe copii să adoarmă în timp ce îi alăptează ar putea avea parte de multe nopţi nedormite.
Prof. Murray, care are la activ peste 40 de ani de studii asupra dezvoltării copiilor, îi sfătuieşte pe părinţi să fie atenţi la ceea ce fac copiii lor atunci când acestora li se face somn şi să se inspire din acele comportamente pentru a-i ajuta apoi pe copilaşi să adoarmă.
Astfel, dacă un bebeluş se linişteşte sugându-şi degetele înainte de culcare, părinţii l-ar putea ajuta înfăşurându-l într-o bucată de pânză, cu mânuţele în apropierea gurii. Dacă se trezeşte întâmplător, copilaşul poate recurge astfel cu uşurinţă la sugerea degetelor şi poate să adoarmă singur la loc.
Stabilirea de timpuriu a unor astfel de obiceiuri legate de culcare îi poate ajuta pe părinţi să evite luni în şir de nopţi nedormite.
Momentul potrivit pentru a le stabili este atunci când copiii au vârsta de câteva săptămâni şi nu mai adorm imediat după ce au fost hrăniţi.
Având în vedere cât de important este somnul pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor, ca şi pentru sănătatea părinţilor, e important ca aceste scheme să fie puse în practică înainte de apariţia unor probleme de somn prelungite; altfel, dacă bebeluşii şi-au stabilit deja nişte obiceiuri de culcare care nu le convin părinţilor, dezvăţarea de ele este mult mai dificilă şi mai stresantă.
Sursa: Mail Online